!

      Dezamagiri multiple , frumos cadou de Craciun...Va multumesc!...

...

         Se pare ca azi simt mai mult decat de obicei...Atatea ganduri nu m-au incercat de mult timp , poate am fost mult prea ocupata cu sutele de calcule , integrale , variante , teze...si  totusi parca imi eram mai bine in  lumea calculelor , acolo cel putin nu ma durea sufletul iar mintea mea nu se gandea la tine....Nu stiu ce sa fac...timpul trece mult prea repede si mai am atatea de facut , de simtit....ceva se intampla si nu e bine...VREAU sa se opreasca timpul!!!

dor...

      Ahh daca i-as putea impune limite sufletului!!!Daca l-as putea impiedica sa nu ii mai fie dor de tine , de noi , de ceea ce sunt cand suntem impreuna , de minutele in care radeam , de noptile petrecuta impreuna , de orele interminabile petrecute la telefon , si nu in ultimul rand imi lipsesc momentele cand stam lipita de telefon si asteptam sa suni si sa imi spui ,, sunt bine''....imi este dor desi nu vreau sa recunosc si prin oricate brate as fi trecut gandul si inima imi sunt tot la el..deoarece este singurul care stie cum sa ma impace sau cum sa ma supere , cum sa zambesc cand am lacrimi pe obraz ...Ahh daca as putea evada din cercul acesta , oricat alerg si orice cale aleg toate , toate ajung la el in pat , in suflet , in gand...
       Stiu , stiu , stiu nu imi sta in caracter sa fac astfel de afirmatii dar sufletului nu-i poti impune limite...

Pendulare

             Noi , oamenii suntem precum un pendul care oscileaza neincetat intre doua lumii...Incercam sa fugim de realitate si sa ne apropiem de dorinta insa ...realitatea invinge si atunci realizam ca de fapt lucrul de care fugeam este in sufletul nostru si il iubim si face parte din viata noastra...De cate ori am incercat sa ma indepartez de matematica , sa plec , sa merg la liceu la profil uman si nu am reusit , de patru ani sunt in aceeasi clasa in care te impiedici de cifre si de calcule...Am vrut sa evadez si sa merg la facultate la jurnalism insa instinctul ma apropie tot de matematica....Cum spunea cineva azi , oamenii care iubesc matematica se exteriorizeaza prin scris...oricat as incerca balanta se inclina inspre matematica....

...

        Cat de complicati suntem uneori...mereu ne dorim ceea ce nu avem , iar cand obtinem ne plictisim din prima clipa...Cat de mult imi doresc un par drept si un corp de invidiat si normal mi-l doream enorm pe el.Vorbesc la trecut pentru ca acum prezenta lui nu mi se mai pare incantatoare ci dimpotriva o gasesc plictisitoare si enervanta...
          Referitor la postarea anterioara , m-am decis sa ma indepartez de ambii pentru ca ma plictiseste cortina aceasta , scena , spectatorii si chiar si piesa in sine...Vreau ceva nou care sa imi transmita fiori in tot corpul , sa imi excite la maxim neuroni si sa imi ofere un orgasm intelectual...
                                   (nu ma pricep la titluri)

ahh...

       Ahh...sunt demna de ura lor! Cata impocrizie pot avea sa joc rolul din piesa sumbra a iubirii pe doua scene , in doua planuri total diferite...Oare pe cine sa tradez? pe el? , amantul care se foloseste de actrita sau pe copila aia inocenta si indragostita?

Dragul meu...

         Dragul meu , cu o parere de rau ironica te anunt ca pierzi teren...credeai ca poti juca murdar fara sa aflu sau fara sa imi dau seama.Ei bine nu te mai pune tu  cu instinctul feminin pentru ca ai numai de pierdut...chiar daca manipulatul si teatrul sunt viata ta de data asta incepi sa dai gres , cel putin cu mine pentru ca te cunosc si trebuie sa recunosti ca suntem la fel , identici cu viata , niste curve de oameni>:)...ramane de vazut care pe care inseala...Deocamdata este 2-1 pentru mine , sunt cu un pas inainte.Sti cum se zice , scopul scuza mijloacele , asa ca o femeie poate face pact si cu diavolul pentru a obtine ceea ce isi doreste...Pregateste-te , suntem doar la inceput...

:)

           Am cedat insistentelor , si ma simt chiar bine , ador sentimentul pe care ti-l ofera lucrurile interzise...

Zambet...

               Stau de multe minute in fata oglinzii si spre surprinderea mea zambesc fara motiv...Unghiile lungi si rosii , parul intins si buzele groase usor rujate completeaza imaginea din oglinda...aaa sa nu uitam de telefonul ce suna continuu...Poate ca rad de el pentru ca desi nu-i raspund insista...Oare de ce nu intelege ca s-a terminat escapada noastra si ca el face parte din trecut.

               Desi sunt singura ma simt chiar bine si ce e cel mai important ZAMBESC cu tot sufletul ...Imi era dor de clipa asta chiar daca incep sa ma doara muschii faciali...nu-i nimic , oricum totul este trecator...

lipsa...

            In sfarsit vremea este in tandem cu sufletele astea nebune ce ne inconjoara...totul este rece si lipsit de viata.Cu spatele lipit de peretele casei privesc in gol , nu am nici un gand , nici un sentiment , nici o remuscare sau regret...lipsesc de la confruntarea cu viata , am telefonul inchis de nu mai stiu cate zile si totusi am o stare de bine , de liniste ...doar cate o masina tulbura coregrafia stropilor de ploaie ...nici macar amintirile nu indraznesc sa imi tulbure starea...Cand m-am pierdut pe drum? Unde am ramas? Unde imi este zambetul si inocenta? Unde esti tu suflet pierdut prin cine stie ce asternuturi?

. si de la inceput

         Iar suna telefonul , cu o usoara strangere de inima ma uit sa vad cine este...asa cum ma asteptam este el, si nu ma suna sa vada daca ma simt bine ci sa imi spuna ca ne vedem in doua ore...De  data  asta  nu o sa mai fie la fel pentru ca dupa o noapte alba petrecuta alaturi de pachetul de kent mi-am dat seama ce vreau cu adevarat , si vreau sa schimb ceva , sa renunt la trecut pentru a putea avea un viitor...Si cred in sansa mea de a avea un viitor stralucit , normal fara el. Nu imi pare rau ca am spus nu , e mai bine asa...Incerc sa imi explic de ce am spus nu .Sigur maturizarea e de vina...zi de zi imi descopar noi instincte si noi idei pe care  nu  credeam ca le voi avea..

      Dragul meu noi nu mai suntem pe acelasi drum si tind sa cred ca niciodata nu am fost , am avut poteci paralele pe care incercam sa le unim si nu se poate , nu mai pot trai asa... nu plec pentru ca m-am plictisit ci pur si simplu pentru noi nu exista loc unul langa celalalt . Nu am de gand sa ma plafonez intr-o relatie de parca am avea 60 de ani , vreau sa tintesc tot mai sus si pe tine sa te pastrez doar in valiza cu amintiri unitata pe o bancheta de masina...spectacolul s-a terminat !!!

Ucigasilor!!!

            Esti o ucigasa , iar tu complice la tot...Viata si timp ,  voi doi impreuna ati ucis orice urma de speranta , orice zambet ce se chinuia sa apara si mai presus de toate ati decapitat sufletul de copil ce il tineam cu dintii sa nu plece de la mine...Ucigasilor!!!
          Si desenez cu creionul dermatograf un zambet chinuit in timp ce mai pansez cate o rana si mai pun o picatura de venin si de indiferenta in paharul de votka si lacrimi...Atat mi-a ramas : indiferenta , zambetul fortat , iubitii unor tipe si paharul acela in care lacrimile nu prea isi mai gasesc locul...
           Hey voi doi sunteti multumiti de rezultat: un robot cu corp de om , care nu stie sa iubeasca numai sa faca rau , care nu stie sa se bucure de lucrurile mici care conteaza ci doar de bani si carduri si masini....Un mecanism in corpul unui om care niciodata nu spune ce simte ci doar ce ii  dicteaza mintea...Si totusi trag aer in piept si imi spun ca sunt mandra de mine si de ceea ce sunt si ce este cel mai important nu am regrete!!!Nu regret ca am facut ceea ce trebuie nu ceea ce simt si nu regret ca am facut multi oameni sa sufere...si  ce  daca? si eu sufar si pe mine ma doare  si  lor niciodata nu le-a pasa asa ca ...adios nu am nervi de texte gen ,,cum ai putut sa faci asta , cum poti sa te culci cu iubitul prietenei tale si pe ea sa o minti...''...Si sa nu uitam de celebrul ,,roata se intoarce''...ghinion acum este in pozitia favorabila mie ...Decat sa fi proasta care sufera pentru orice mai bine sa fi nesimtita care zambeste cu ironie...Viata si timp , ucigasilor va urasc pentru ca nu m-ati lasat sa mai copilaresc si sa ma bucur de aparentii fluturi din stomac dar va iubesc pentru sticlele de indiferenta care  mi le-ati facut cadou...

Absenta...

           Si oftez sprijinindu-mi capul prea greu intr-o mana...ce naiba se intampla de sunt asa absenta ....Chiulesc de la intalnirile cu viata ...de ce? de frica , de teama sau din monotonie , mii de raspunsuri nepotrivite si tot asa zi de zi trece viata , timpul ,totul pe langa mine si pur si simplu nu reusesc sa ma agat de ceva...Unde  am gresit? Ce piesa nu se potriveste? Oare sunt eu o piesa pierduta dintr-un alt puzzle?

...

          Trag aer in piept si oftez...din nou singura cu gandurile mele , am vrut sa inec cu alcool gustul buzelor tale si amintirea noptilor trecute si nu am reusit.Parfumul lui inca domneste in cearsafele ravasite.Nu pot sa ma impac cu ideea ca nu pot sa il sun si sa ii aud vocea pentru ca este cu ea , copila inocenta pe care o iubeste fara a primi nimic in schimb , iar eu , eu voi fi mereu pe locul doi , voi ramane mereu doar tipa de treaba cu care se simte bine.Doamne , i-am pus totul pe tava , unde am gresit? Cat de fericiti am putea fi impreuna dar , ia-ti gandul ca prea deviezi de la adevar, stii bine ca noi nu va exista...
          Lacrimile nu au timp sa se usuce pe fard , iar eu nu am timp sa te uit , si iar repetam istoria , te vreau atunci cand nu te pot avea...M-am saturat sa te iubesc doar cum vrei tu dar te mint zambind si continui jocul acesta. De ce nu pot sa renunt la toate aceste , de ce am nevoie de aventurile cu tine ca de aer.De ce???

        Spune-mi cum vrei , incearca sa ma uiti , uraste-ma ...>:) nici tu nu poti , stiu ca ai nevoie de mine>:)...Tresar de fiecare data cand suna telefonul cu gandul ca poate fi el...am avut dreptate este el , aranjeaza-te repede , nu uita lenjeria rosie si retuseaza machiaju ala plans ...Nu ma lasa sufletul sa spun NU , recunoasc suntem dependenti unul de celalalt ...

Vreau o schimbare!!!

    Tot timpul ma plang ca simt prea multe , ori iubesc prea mult si asta ma doare sau sunt asa sensibila de orice vorba ma doare....ei bine acuma vreau sa ma plang pentru ca nu simt nimic...Doamne cat de dificile putem fi noi femeile , cand iubesc nu e bine , cand sufar iar nu este bine , acum ca nu simt nimic normal ca  nu  imi  convine si ca nu  imi  place...Iubirea pentru el s-a stins zi de zi , cei care ma necajeau au disparut rand pe rand sau vorbele  lor se indulcesc zilnic si mor de ciuda ca nu simt nimic , numai o permanenta stare de somnolenta si de nervozitate. Nu mai suport , m-am plictisit , vreau ceva nou , o aventura , o cearta , persoane noi cu care sa flirtez , vreau o schimbare. Deschid laptopul aceeasi rutina zilnica : messenger , facebook , blog si iar  facebook.La toate colturile aceleasi fete comune isi fac aparitia.Urasc sa vad aceeasi ochii , aceleasi fizionomii , aceleasi persoane plictisite si monotone care isi accepta soarta.

                                                       Vreau o schimbare!!!

Decizii...

Termina cu circul! nu te mai comporta ca un copil ce nu primeste jucarii ori de cate ori plange , nu mai adormi suspinand dupa el , intelege ca s-a terminat. Arunca sentimentele alea de adolescenta , aruncale si nu le mai cauta niciodata pentru ca vezi ca te fac sa suferi , asta vrei? sa plangi mereu? sau iti doresti sa fii implinita pe plan profesional?Stii ca nu poti sa stralucesti in ambele domenii , asa ca ...hotarastete repede vrei bani si faima sau vrei sa iti hranesti trupul si sufletul cu sentimente si lacrimi.

            Stiam ca simturile tale de materialista o sa invinga si nu o sa te lase sa alegi drumul presarat de trandafiri . Ingheata-ti sufletul , iubeste implinirea profesionala , aduna laurii victoriei si uita de sentimente. Nu merita sa iti risti cariera pentru ceva ce vei gasi la orice varsta intr-un colt de lume.  
          Sterge oja rosu corai si inlocuieste-o cu ceva mai elegant , mai simplu , arunca fustitele de fetita si inlocuieste-le cu niste rochii elegante , tunde-ti parul simetric , elegant si schimba-ti sufletul ...Bun venit printre materialisti...:)

Marioneta ...

      Gata!..nu mai vreau nici o secunda sa ma simt neputincioasa cand iti pui stapanirea peste sufletul , trupul si mintea mea...S-a terminat nu mai vreau sa fiu o papusa pe care o manevrezi cum vrei.Nu mai am nevoie de scanteia din ochii tai , o sa ma descurc si singura in intuneric. Si stii  de  ce toate acestea? Ei bine afli : tu imi frangi sforile in plin spectacol...De azi nu mai sunt marioneta ta iubire ...Si ce daca fara dragoste ai sufletul de gheata , este perfect atunci cand nu exista lacrima sa dezghete un suflet rece , macar acum decid eu pentru mine cu mintea analizand din toate punctele de vedere situatia si nu mai isi impun sentimentele punctul de vedere...Sforile s-au rupt si m-am eliberat din mainile tale iubire.Gata, nu mai sunt marioneta ta!Nu mai vreau sa traiesc in vise si sa ma hranesc cu iubire , m-am plictisit de scena aceasta , de cortina si de sala mare si goala care imi  da fiorii de fiecare data si nu in ultimul rand vreau sa arunc masca aceasta nenorocita in cusca leilor...sigur o sa ma inlocuiesti cu o rezerva si o sa imi fie dor de tot dar macar nu mai sunt marioneta ta...

Adio...dar raman cu tine

        Stii , poate nu e corect sau nu este bine dar nu mai am de gand sa lupt pentru tine si asta nu pentru ca nu as putea ci pentru simplu  fapt ca m-am plictisit sa astept o schimbare ...poate , atunci cand vei realiza acest lucru o sa fie prea tarziu si o sa fim mult prea departe unul de celalalt...Imi trag repede mana din mana ta si plec , plec , plec lansandu-te cu cealalata mana ocupata de ceva ce nu va fi al tau niciodata....Hai sa trecem peste , sa schimbam scenariul si fara nici o remuscare , cu zambetul larg pe buze iti spun iubitule nu-i nimic adio dar raman cu tine...

...

        Sentimentele florilor ne vor tine in brate si tinandu-ne de mana vom uita unul de celalalt, in timp ce albastrul care pluteste in aer o sa ne fure respiratia...Vom uita de lume , de timp , de spatiu si vom pluti printre nori uitand de trecut si de viata mizera de pe pamant

:|

        Doar zgomotul lacrimii ce strabate ochiul si prin coltul acestuia gaseste o porticica si se prelinge pe obraz strapunge tacerea noptii.Ce lacrima fierbinte!  Fiecare strop de apa sarata ucide un vis , o speranta , o certitudine...mai bine zis o parte din mine. Pe cat de repede apare lacrima in ochii mei asa si dispare deoarece degetele reci sterg orice urma iar mintea ca o masinarie stricata repeta neincetat ,, nu-i nimic , capul sus , esti o persoana puternica''

          S-a mai dus un ,,prieten'' , am mai sters niste urme si mi-am redemonstrat ca nici macar in umbra mea nu pot avea incredere...ce mai conteaza , capul sus , zambetul pe buze , spatele drept si totul face parte din trecut!!!

nu credeam...

            Doamne , nu credeam ca o sa zic asta vreodata , dar banii nu aduc fericirea.Stiu ca suna a cliseu dar nimeni nu crede pana  nu i se intampla...Poti avea toti banii din lume si toate masinile si orice lucru material daca sufletul iti este gol sau daca linistea noptii nu iti este tulburata de un cuvant frumos sau de un sarut primit pe neasteptate...Totii banii  din lume nu au puterea sa alunge miile de ganduri triste ce iti tin companie intr-o noapte...

Sa ne dezbracam...

                        Sa ne dezbracam de ganduri si de vise , sa facem nudism unul in palma celuilalt , iar pielea infierbantata de soare sa ne-o racorim cu saruturi...Sa fi sangele ce imi curge prin vene iar eu sa fiu rasuflarea ta ....asa vom trai doar pentru noi doi , unul prin celalalt

???

   In orasul cu cerul de un mov intens , culoare data de albastrul cerului senin si de rosul sangelui , s-au produs o serie de crime , iluziile au fost injunghiate de realitate si totul devine un efort stupid....Traind in lumea fara vise si gandindu-ma la iluziile moarte o lacrima ajunge pe obraz fara a avea un ţel anume asa ca mai bine fac ce trebuie sa fac si realizez ca sunt captiva in acest joc fara scrupule care ma necajeste dandu-mi totusi o stare care imi place...si totusi care este explicatia?

:X

             Desi peste tot parca dragostea pluteste in aer, tu inca nu ti-ai intalnit sufletul pereche. Satula de esecuri si impostori, ai ajuns sa te indoiesti chiar de existenta lui. Te intrebi daca nu cumva o fi doar un mit nascocit din filmele romantice.Cauti neincetat acea persoana care nu  vine in viata ta si te iubeste asa cum vrei tu sa fii iubit, ci o persoana care te iubeste asa cum ai nevoie sa fii iubit ...

Sunt si eu majora!!!

          Se incheie a 18-a zi de cand am trecut in randul celor majori :)....cand ma gandesc cum 18 ani am asteptat cu sufletul la gura acest moment , 18 anii ce au trecut extrem de greu iar acum...cand in sfarsit sa intamplat am ramas profund dezamagita , unde e aceea mare schimbare?   Urme de durere se smulg din adancul sufletului , repetand fara pauze ,,UNDE''...

Inspiratia este in vacanta in Hawaii!!!!

!!!

                Pielea si buzele ei fine asteapta...
asteapta...
              si iar asteapta....
Atingerea fina ca de perle a buzelor lui ...

                                     Ce asteptare dureroasa!!!

cafeA?

            Imbatata de aburii cafelei mele cu rom stau si privesc la....nu stiu la ce ..., dar e ceva ce nu ma mai impresioneaza ca alta data...Supradoza de cofeina nu isi face simtita prezenta sau nu poate invinge starea de liniste , de monotonie.Ochii mari si verzi par doua abisuri in care iti este foarte usor sa te prabusesti in incercarea ta dea vedea ce se ascunde in spatele lor.Doar razele soarelui de primavara incearca din rasputeri sa patrunda in camera obscura , cu geamuri mari acoperite de perdele negre.Fereastra deschisa tine de mana adierea proaspata de primavara care , cu pasi timizi dar siguri patrunde in plamanii mei.Imi las corpul sa se scufunde in fotoliul de langa geam si... stau asa ore intregi , calatorind intr-o lume stranie , care nu o pot explica.Este o stare ciudata , ai impresia ca in acele cateva ore ai murit si nimic nu tulbura gandurile tale , nu auzi nimic iar ochii mari si verzi stau pierduti privind intr-un punct fix , punct ce nu il vezi...Dupa cateva ore simt ca imi lipseste ceva , aburii cafelei cu rom , dar nu ma deranjeaza intratat acest lucru incat sa ma ridic din locul meu , nici vorba...prinsa in mrejele acestei stari imi mai petrec asa cateva ore...Unii vor spune : ce plictisitor!!!...pur si simplu nu imi pasa , eu ador starea aceasta:)

verde aprins

                Inconjurata fizic de caiete de chimie si reactii care mi se par stupide mintea face o calatorie in timp si situatiile ce le retraiesc imi dau fiori , de la primele cuvinte invatate in doi la te iubesc-urile de pe urma si la dezbracarea de secrete , acum inteleg sensul momentelor de tacere care acum au in mintea mea o expresivitate surda. Ce usor s-au schimbat emotiile de la primul sarut in obisnuinta ce a pus stapanire pe noi in cateva luni...Si acum cand ne vedem in treacat , prinsi in inertia vietii , salutandu-ne de la distanta , aceleasi emotii de un verde aprins ce au prins contur acum multi ani isi fac simtita prezenta...Cu un gol in suflet atat de plin de chin si cu focul din privire alimentat de otrava iubirii si durerile unei mintii ce cauta neincetat raspunsuri care probabil nu i le v-a putea spune nimeni, schimb lacrimi aproape zilnic...Cel mai tare ma doare ca nu mi te-am putut scoate din suflet , din inima , din viata .Te urasc pentru ca nu vrei sa lasi loc unor noi sentimente de un verde aprins si te iubesc pentru ca esti parte din mine ..Orice s-ar intampla noi avem sireturile de la papuci legate pe viata , iar secretul ce il voi duce in mormant si iubirea imposibila ce ne-o purtam nu o sa permita sa ne indepartam....Suntem aproape dar in acelasi timp foarte departe....

:|

          Fiori reci isi fac cuib in corpul meu la gandul ca nu stiu despre ce sa mai scriu.Lumea asta rea probabil ca m-a secat.Din adancul pietrelor doar doua siroaie de lacrimi fierbinti se scurg necontenit...Unde esti copilarie???Cand a trecut timpul???.....

...trecator...

                   Azi vi iar maine pleci...cat timp crezi ca poarta sufletului meu iti va mai fi deschisa??? Nu te gandesti nici macar o secunda ca poate nu mai sunt dispusa sa te primesc cu bratele deschise ori de cate ori ai tu chef...parfumul tau pe cearsafurile mele imi lasa doar un gust amar ce paleste in fata inimii mele...pur si simplu nu mai sunt fetita aia care abia astepta sa te trezesti ca sa vorbeasca cu tine.Acum vorbele tale au ramas fara sonor pentru mine....Pe scurt , inchide usa cand pleci si nu te mai intoarce!!!

Fetele rele ajung unde vor ele...>:)

             Acoperita de mantia timpului multe sentimente ma incearca. De la extaz la agonie sau de la zambet la lacrima este doar un singur pas enorm de mic...Nu mai pot sa fiu tipa aia buna si intelegatoare care nu se supara niciodata si care isi pune sufletul la picioarele bastarzilor , si a unor ucigatori de sperante si sentimente...Am tot stat si m-am gandit , si am analizat diferite perioade din viata mea si e mult mai avantajos sa fi bad girl>:) pentru ca ai suflet de piatra iar faptele si cuvintele dure nu au suficienta forta sa il sfarame...
              Noaptea trecuta m-au cuprins amintirile de cand eram fata aceea draguta care te iubea indiferent daca ii  calcai sufletul in picioare sau daca i-l ridicai la cer.Desi amintirile dor inca prea tare , am stat zece minute pe o canapea si mi-am zis : De ce dracu' stau si imi fut buna dispozitie cu niste prostii cand el va ramane mereu acelasi...let's party girl...si au urmat ore intregi de nebunie , bautura si baietii peste tot , pe scurt destrabalare totala........
                Fetele bune ajung in rai dar traiesc iadul pe pamant , in schimb fetele rele intotdeauna fac numai ceea ce vor ele>:)

Vacanta...

                   Vacanta:):D  ... Am trimis in vacanta mintea , inspiratia , ratiunea , visele , sufletul , pana si respiratia a luat o pauza...
                     Mintea hoinareste prin Hawai , se bronzeaza si se balaceste printre mii de pestisori . Inspiratia este la Hollywood si asista la viata tuturor vedetelor de la Marilyn Monroe pana la  Lady Gaga . Visele sunt undeva printre stelute , iar ratiunea este la inchisoare...Sufletul?!?!?!...nu am uitat de el , doar ca e la polul nord si probabil deja a inghetat...M-am hotarat sa ii dau o vacanta foarte lunga , si chiar daca ar vrea sa se intoarca in pieptul meu  , iar trebui o suta de ani deoarece ratiunea a furat  toate mijloacele de transport de la pol spre mine
                   
                                >:)


           Respiratia este in greva...Oricum nu imi pasa , orice talpa de bocanc imprimata recent pe fundul meu , m-a ajutat sa imi iau avant si am reusit sa sar peste multe alte probleme.Le multumesc tuturor persoanelor cu un caracter jalnic ca ma ajuta sa cresc , sa mai urc cateva trepte pe scara spre realizare , spre implinire...Don't worry
                                      Be happy!!!

La multi ani Carlytos!!!

                In primul rand vreau sa imi cer scuze pentru intarziere si sa iti urez inca o data din suflet un calduros La multi ani!!! Desi ai trecut intr-o noua etapa a vietii tale , esti majora , iti doresc sa ramai la fel de frumoasa , de inteligenta si sa ramai aceeasi prietena pregatita sa faca orice pentru amici ei...
                 Imi  amintesc perfect ziua aceea de primava in care un prieten comun ne-a facut cunostinta.Din prima clipa am stiut ca vom fi prietene si ca nici o intamplare  mai putin placuta nu ne va distruge mrejele prieteniei noastre.Mai mult imi amintesc si cu ce tricou erai imbracata in acea zi:) desi trei anisori s-au depus peste noi...
Agatati de inertia vietii cotidiene uitam de lucrurile mici si simbolice dar cu o valoare inestimabila...asa si eu , acum cand scriu , ma gandesc  la multimea de lucruri marunte pe care numai cu tine la fac:)...Sunt  sigura ca nu este nevoie sa spun cat de superb si perfect a fost la majoratul tau pentru ca multa lume numai despre asta o sa vorbeasca multe luni de acum incolo. Masina primita cadou , muzica , bautura , mancarea , invitatii , tortul de ciocolata , dusul de frisca si sampanie , melodia ta , intr-un cuvant totul a fost perfect...si nu in ultimul rand tu ai fost mai frumoasa ca oricand , o adevarata  printesa:)

    




      
            Iti urez din nou sa conduci masinuta sute de mii de kilometrii fara reparatii , sa ai o viata plina de impliniri si zambete si multa sanatate!!!:*

Plutesc!

        Ma simt ciudat...o stare de somnolenta , de reverie m-a acaparat si ma strange puternic in bratele ei , o imbratisare atat de puternica incat imi  simt oasele troznind asemeni copacilor care se prabusesc iarna sub greutatea zapezii si impinse de vant cad moarte , sarutand pamantul inghetat...Imi simt pleoapele grele , iar genele mele atat de usoare alta data  , acum parca sunt de plumb...Imi asez capul pe tastatura , il simt atat de greu incat imi trebuie o macara ca sa il ridic , o macara in miniatura si anume mana mea stanga.Il ridic de pe tastatura ca pe un sac plin cu pietre , e atat de greu...
       Si patul ma striga : - Madalina vino la mine!!! dar eu il ignor desi nu suna rau propunerea lui , prefer sa stau la biroul mare , din lemn masiv si....si scriu incontinuu.In ciuda starii mele inspiratia domneste in camera , ii simt parfumul ametitor , iar din cana cu vin fiert , din mana ei , se ivesc aburi etilici cu miros de scortisoara...Trag aer in piept si simt ca plutesc ...Suna telefonul , ce enervant , il arunc in pat si am terminat cu el pe ziua de azi. Nu vreau sa ma deranjeze nimeni , nici mama , nici tata , nici prietenul meu , nimeni deoarece vreau sa continui sa visez , sa plutesc ...Incepe sa imi placa starea aceasta in care nu pot sa ma concentrez sau sa ma gandesc la vreun exercitiu de mate sau la cruntul test de la chimie...Ador vacanta!!! pentru ca ea mi-a reprogramat creierul si ma facut sa nu mai gandesc si sa planific totul exact ca un prof de mate ce isi pregateste minutios ora.Tot ea a schimbat drumul vietii mele , punandu-i alte indicatoare si trasand alte treceri de pietoni...
         In ciuda oricarul lucru stiu in sinea mea ca sunt bine...Si nu uita vorbele lui Mircea Eliade ,, femeia ne invita intotdeauna s-a privim asa cum vrea ea...''

fantomita:)

                Noaptea  trecuta nu am putut sa dorm,cauza nu o stiu...Linistea noptii acompaniata de sunetul surd al ploii i-au creat un culoar spre camera mea inspiratiei.Aceasta se cufunda in fotoliul moale si isi aprinde o tigara si incepem sa povestim multe chestii. Printre altele mi-am amintit de o petrecere  la care am participat acum cateva saptamani , si analizand putin cateva intamplari de atunci mi-am dat seama cat de putin ne iubim tara si originile...nu pot sa inteleg de ce la o petrecere destul de restransa unele persoane trebuie sa vorbeasca in engleza  , o engleza de balta...tin sa precizez ca in acel loc eram numai romani...Sunt convinsa ca nici un american sau englez nu o sa vorbeasca in romana la un eveniment doar pentru a arata ca stie aceasta limba...
                Ce repede trece timpul cand ai o companie placuta...:)  ...intr-un tarziu am discutat si pe tema filmului vizualizat impreuna , film inspirat din fapte reale ce m-a facut sa cred in schimbare , si nu orice schimbare , una in bine...si totusi daca crezi cu adevarat sunt sigura ce toate visele se vor indeplini...:)
                 Hmmm...zorii zilei se revarsa iar fantoma inspiratiei dispare incet incet...Neatza soare!!!

Indiferenta...cel putin asa cred...

         Ma iubesti sau ma urasti e fix problema ta...Abia astepti sa ma vezi sau nu suporti cand imi simti parfumul chiar nu ma intereseaza...Esti geloasa sau ma admiri...hmmm toate astea ma lasa rece , mai rece decat un iceberg.Iti ceri scuze sau ma injuri , mie imi  e  egal ce faci.Si sti de ce???...Iti spun eu , toate astea doar pentru ca esti un pion pe tabla mea de sah ...esti  trecator , azi vi , iar peste cateva zile observi cat de greu e sa supravietuiesti tinandu-ma de mana si mana  ta  aluneca usor din stransoarea mainii mele si cazi intr-o prapastie pentru ca nu ai forta suficienta , pentru ca nu ai un suflet destul de rece si pentru ca pe masca ta s-a pus praful de cand ai aruncat-o printre jucariile fratelui tau....

          Desi camera mea esti plina de carti si de coli albe de hartie ce asteapta sa fie mazgalite cu ganduri scrise cu litere mari , totusi este goala si rece , doar eu singura ii tin companie...si chiar imi place situatia asta , ador sa stiu ca am ceva numai al meu , un loc sacru ce nimeni nu il poate profana...Da sunt egoista si insuportabila....si ce? ...NU'S CURIOASA!!!

;)

             Zi de zi mi se intareste convingerea ca noi , femeile , suntem prea complicate ca sa putem fi intelese...Cand ni se pune lumea la picioare noi dam in ea ca intr-o minge de fotbal...Eu cred ca noi iubim provocarile , eu cel putin le ador , iar cand avem totul nu ne place pentru ca nu mai putem sa ne testam capacitatea de seductie , de manipulare si inteligenta...un lucru e sigur , noi facem totul cu un scop indiferent de mijloacele folosite si ceea ce facem e intotdeauna solutia cea mai potrivita;)....si inca ceva , noi, femeile, suntem mereu pe podium si primim medalia cu locul 1...

             Sunt mandra ca sunt femeie deoarece pot sa fac tot ce imi trece prin cap fara ca cineva sa se uite ciudat la mine;)...