Plutesc!

        Ma simt ciudat...o stare de somnolenta , de reverie m-a acaparat si ma strange puternic in bratele ei , o imbratisare atat de puternica incat imi  simt oasele troznind asemeni copacilor care se prabusesc iarna sub greutatea zapezii si impinse de vant cad moarte , sarutand pamantul inghetat...Imi simt pleoapele grele , iar genele mele atat de usoare alta data  , acum parca sunt de plumb...Imi asez capul pe tastatura , il simt atat de greu incat imi trebuie o macara ca sa il ridic , o macara in miniatura si anume mana mea stanga.Il ridic de pe tastatura ca pe un sac plin cu pietre , e atat de greu...
       Si patul ma striga : - Madalina vino la mine!!! dar eu il ignor desi nu suna rau propunerea lui , prefer sa stau la biroul mare , din lemn masiv si....si scriu incontinuu.In ciuda starii mele inspiratia domneste in camera , ii simt parfumul ametitor , iar din cana cu vin fiert , din mana ei , se ivesc aburi etilici cu miros de scortisoara...Trag aer in piept si simt ca plutesc ...Suna telefonul , ce enervant , il arunc in pat si am terminat cu el pe ziua de azi. Nu vreau sa ma deranjeze nimeni , nici mama , nici tata , nici prietenul meu , nimeni deoarece vreau sa continui sa visez , sa plutesc ...Incepe sa imi placa starea aceasta in care nu pot sa ma concentrez sau sa ma gandesc la vreun exercitiu de mate sau la cruntul test de la chimie...Ador vacanta!!! pentru ca ea mi-a reprogramat creierul si ma facut sa nu mai gandesc si sa planific totul exact ca un prof de mate ce isi pregateste minutios ora.Tot ea a schimbat drumul vietii mele , punandu-i alte indicatoare si trasand alte treceri de pietoni...
         In ciuda oricarul lucru stiu in sinea mea ca sunt bine...Si nu uita vorbele lui Mircea Eliade ,, femeia ne invita intotdeauna s-a privim asa cum vrea ea...''