dor...

      Ahh daca i-as putea impune limite sufletului!!!Daca l-as putea impiedica sa nu ii mai fie dor de tine , de noi , de ceea ce sunt cand suntem impreuna , de minutele in care radeam , de noptile petrecuta impreuna , de orele interminabile petrecute la telefon , si nu in ultimul rand imi lipsesc momentele cand stam lipita de telefon si asteptam sa suni si sa imi spui ,, sunt bine''....imi este dor desi nu vreau sa recunosc si prin oricate brate as fi trecut gandul si inima imi sunt tot la el..deoarece este singurul care stie cum sa ma impace sau cum sa ma supere , cum sa zambesc cand am lacrimi pe obraz ...Ahh daca as putea evada din cercul acesta , oricat alerg si orice cale aleg toate , toate ajung la el in pat , in suflet , in gand...
       Stiu , stiu , stiu nu imi sta in caracter sa fac astfel de afirmatii dar sufletului nu-i poti impune limite...