Sa nu ne pierdem ratiunea printre cuvinte si cearsafuri!!!

!

      Dezamagiri multiple , frumos cadou de Craciun...Va multumesc!...

...

         Se pare ca azi simt mai mult decat de obicei...Atatea ganduri nu m-au incercat de mult timp , poate am fost mult prea ocupata cu sutele de calcule , integrale , variante , teze...si  totusi parca imi eram mai bine in  lumea calculelor , acolo cel putin nu ma durea sufletul iar mintea mea nu se gandea la tine....Nu stiu ce sa fac...timpul trece mult prea repede si mai am atatea de facut , de simtit....ceva se intampla si nu e bine...VREAU sa se opreasca timpul!!!

dor...

      Ahh daca i-as putea impune limite sufletului!!!Daca l-as putea impiedica sa nu ii mai fie dor de tine , de noi , de ceea ce sunt cand suntem impreuna , de minutele in care radeam , de noptile petrecuta impreuna , de orele interminabile petrecute la telefon , si nu in ultimul rand imi lipsesc momentele cand stam lipita de telefon si asteptam sa suni si sa imi spui ,, sunt bine''....imi este dor desi nu vreau sa recunosc si prin oricate brate as fi trecut gandul si inima imi sunt tot la el..deoarece este singurul care stie cum sa ma impace sau cum sa ma supere , cum sa zambesc cand am lacrimi pe obraz ...Ahh daca as putea evada din cercul acesta , oricat alerg si orice cale aleg toate , toate ajung la el in pat , in suflet , in gand...
       Stiu , stiu , stiu nu imi sta in caracter sa fac astfel de afirmatii dar sufletului nu-i poti impune limite...

Pendulare

             Noi , oamenii suntem precum un pendul care oscileaza neincetat intre doua lumii...Incercam sa fugim de realitate si sa ne apropiem de dorinta insa ...realitatea invinge si atunci realizam ca de fapt lucrul de care fugeam este in sufletul nostru si il iubim si face parte din viata noastra...De cate ori am incercat sa ma indepartez de matematica , sa plec , sa merg la liceu la profil uman si nu am reusit , de patru ani sunt in aceeasi clasa in care te impiedici de cifre si de calcule...Am vrut sa evadez si sa merg la facultate la jurnalism insa instinctul ma apropie tot de matematica....Cum spunea cineva azi , oamenii care iubesc matematica se exteriorizeaza prin scris...oricat as incerca balanta se inclina inspre matematica....

...

        Cat de complicati suntem uneori...mereu ne dorim ceea ce nu avem , iar cand obtinem ne plictisim din prima clipa...Cat de mult imi doresc un par drept si un corp de invidiat si normal mi-l doream enorm pe el.Vorbesc la trecut pentru ca acum prezenta lui nu mi se mai pare incantatoare ci dimpotriva o gasesc plictisitoare si enervanta...
          Referitor la postarea anterioara , m-am decis sa ma indepartez de ambii pentru ca ma plictiseste cortina aceasta , scena , spectatorii si chiar si piesa in sine...Vreau ceva nou care sa imi transmita fiori in tot corpul , sa imi excite la maxim neuroni si sa imi ofere un orgasm intelectual...
                                   (nu ma pricep la titluri)

ahh...

       Ahh...sunt demna de ura lor! Cata impocrizie pot avea sa joc rolul din piesa sumbra a iubirii pe doua scene , in doua planuri total diferite...Oare pe cine sa tradez? pe el? , amantul care se foloseste de actrita sau pe copila aia inocenta si indragostita?