...EL...

            
           In ciuda faptului ca urasc Craciunul , anul acesta am primit cel mai frumos cadou posibil si anume am cunoscut o persoana minunata ...Acea persoana mi-a dat o pereche noua de aripi si alaturi de el imi doresc sa zbor spre al 9-lea cer. Tot el mi-a sters lacrimile proaspete de pe obrajii inghetati si mi-a suflat praf de stele peste ochi pentru a fi mai stralucitori si mai frumosi ca niciodata....El mi-a furat zambetul trist si i-a dat venin sa  bea pentru a nu se mai intoarce la mine niciodata , iar zilnic imi daruieste mii de zambete, unul mai frumos si mai din adancul sufletului decat celalalt...Raze de soare mi-a prins in parul prea scurt pentru a radia de fericire , iar langa bulgarele de gheata din piept a aprins un foc de tabara , foc ce devine zilnic tot mai puternic...
Poate ma grabesc cu aceste afirmatii insa e pentru prima data cand simt ceva special , cand imi vine sa urlu de fericire si sa opresc fiecare om de pe strada mult prea aglomerata pentru a-i povesti despre el, persoana care ma fascineaza , care ma face sa ma simt in siguranta si care imi face inima sa tresara de fiecare data cand imi spune cuvinte frumoase , cuvinte simple , dar care rostite de el capata o valoare inestimabila...
        Simt ca alaturi de tine am puterea sa reconstruiesc lumea din temeli...

Momente in amalgam....

           Craciun ...ce sec suna rostit de mine...Un lucru e sigur: nu imi place aceasta sarbatoare...macar anul acesta este primul in care singuratatea nu mai doare si nu mai doare ca cei ce ar trebui sa fie langa mine sunt prezenti doar fizic...Dar acum nu mai conteaza , e prea tarziu....
           Aseara , nu puteam sa dorm...privind cerul mi-a atras atentia o steluta...avea ceva special , avea o stralucire aparte...
           Totul e prea perfect ...astept sa se produca iminentul dezastru....e foarte interesant ca acest gand , acest dezastru nu ma sperie...oare sunt destul de puternica si de pregatita sa infrunt orice furtuna din viata???De unde atata putere???Care e scopul meu in viata???

             Lasa-ma sa cred ca nu sunt singura ce simte aceste lucruri si ca nu sunt singura care doreste a fie ceata pentru a nu putea fi vazuta si ploaie pentru a putea plange linistita....si da Craciunul acesta mi-a oferit ploaie iar asta ma bucura insa acum nu pot sa plang...ceva ma impiedica...oare tu???
             Orice s-ar intampla , voi tine capul drept si te voi privi in ochi si mereu o sa imi ridic aripile si o sa zbor spre necunoscut ....indiferent ce s-ar intampla nu o sa raman cazuta , fara putere....
             In razboiul cu viata castigatoare trebuie sa fiu EU...!!!

Maxim!!!

          Confuzie maxima ...nu stiu daca sa te iubesc sau sa te urasc ...

x(...

          Bad day...Imi tremura mainile din cauza nervilor , nu mai suport starea aceasta.Nu stiu ce ma enerveaza mai tare...urasc zilele in care confuzia si neputinta isi dau mana si se plimba prin mine...Ma asez in pat si nu pot sa ma linistesc , ma agit non-stop , cred ca si daca as sta in cap sufletul mi-ar fi tot in picioare si ma doare deoarece la fiecare pas calc pe el...Urasc persoanele care ma dezamagesc !!!
      Si totusi  sunt  suparata  sau  nervoasa pentru ca mi-a murit un iepuras:(

In alta ordine de idei , in aceste zile in care chiar si zapada proaspata de afara imi pare gri , stelele sunt prea sus , iar cei pe care ii iubesc sunt prea mici si cei pe care ii urasc sunt la fel de multi ca fulgi ce cad intr-o iarna...


                               X(...

de ce???

           Chiar nu pot sa inteleg de ce noi femeile suntem asa de complicate...Daca ni se pune pata pe ceva sau cineva luptam cu toate fortele si toate mijloacele sa obtinem acel lucru , iar cand il avem il aruncam intr-un  colt , uitam de el...
           De ce acum cand nu te mai vreau , cand nu te mai iubesc te am numai pentru mine???De ce? De ce atunci cand vroiam sa fi omul langa care ma trezesc dimineata dupa o noapte alba nu ai fost al meu???Ei bine , e prea tarziu pentru noi , acum degeaba ma vrei si ma ai  , pentru ca iti apartine doar trupul...sufletul e plecat intr-o calatorie lunga si nu se va mai intoarce de unde a plecat niciodata , adica  la tine...Mie imi  place sa spun ca e mai bine ca sa intamplat asa deoarece in viitor probabil o sa imi para rau daca era altfel...C'est la vie!!!

ganduri pe hartie...

             Urasc momentele in care mii de ganduri danseaza in capul meu , si nu ma pot concentra asupra unei singure idei...Imi e dor de zapada , imi e dor sa privesc pe geam fulgi mari si mici cum se joaca prin aer.Vreau sa ma ascund printre  fulgi, de privirea ta, care ma cauta atenta .Tu  nu  stii  dar privirea ta imi transmite fiori reci ca un bulgare de zapada ce se topeste pe pielea fierbinte , iar privirea mea calda dar confuza te zapaceste.Asa trec zile , luni , ani  ferindu-ne propriul corp de privirea celuilalt.Insa  nu  putem  fugi la nesfarsit de realitate , iar ochii tai vor putea vedea doar prin ochii mei  si  viceversa si corpurile noastre vor fi atat de diferite dar in ele va bate acelasi suflet...ce naiba , gata cu sentimentalismele ca nu asta ma caracterizeaza...cu siguranta  sufletul pereche este mai aproape de noi decat credem insa nu il vedem...

Vreau!!!

           Vreau sa uit sensul cuvantului ,,timp'' , sa ma asez pe covorul aproape nou si sa ma pierd in verdele intens al tavanului , sa imi fixez ochii intr-un punct mort iar gandul meu sa se plimbe prin lume pana o sa oboseasca...Vreau sa iti veghez somnul ,precum un inger ce te  imbratiseaza continuu , sa tresar la fiecare miscare a genelor tale si sa iau parte la visele tale si sa stau in  calea oricarei adieri ce vrea sa iti tulbure somnul iar aceasta scena sa dureze o eternitate ...Vreau sa ma deconectez de la realitate si numai o  bomba sa ma poata deranja din vis , vis in care actorii suntem noi doi , tu si eu , doi muritori cu aspiratii spre absolut, niste actori mult prea grabiti sa evolueze pentru multitudinea de lucruri ce trebuie stiute si asa in puritatea sufletului traim unul pentru celalalt , unul prin celalalt si amandoi traim ca doi visatori intr-o realitate mult prea cruda ...

Ea , adolescenta cu ochii verzi...

             Cu ochi nici mari , nici mici , de un verde ametitor , ea , te priveste insistent...ochii ei nu exprima nimic , nici fericire , nici durere , nici rautate , nimic , astfel nu poti sa iti dai seama daca te iubeste sau daca te uraste...Ochii aceia verzi sunt ca si o cortina dupa care stau timide niste sentimente puerile , care abia asteapta sa intre pe scena...Uneori , din nerabdare , arunca o privire in sala de spectacol insa atunci cand vad multimea se retrag repede intr-un colt si te simti 

esti prizonier in propriul corp , iar putinul acela ce il stiu ceilalti despre tine e doar o masca , e ceea ce tu vrei sa le arati , sa le transmiti , este scutul tau ce te protejeaza de ,,intemperi'' , de suferinta , de tradare

Prizonierul din tine este de fapt un suflet sensibil , ce varsa lacrimi pentru orice lovitura primeste ,fie si verbala , suflet ce incet incet se consuma , arde precum o tigara , traieste cu intensitate maxima orice moment al vietii...

Ochii aceia verzi sunt un mister pentru cei care nu stiu sa priveasca dincolo de aparente si harta unui labirint pentru cei ce observa o fisura intr-un bloc de gheata...

Ea...[porecla : afina]

          Eu chiar nu pot sa mai inteleg cum unele persoane prefera sa fie barfite pe la spate si se  supara si fac din nimic un scandal cat soarele de mare cand cineva le spune in fata , direct parerea lor ...nu  pot sa concep cum pot sa fie unii asa , e peste puterea mea de a intelege  si  de  a patrunde cu mintea in tainele lumii si ale gandirii...
Acum cateva zile am luat parte , mai bine zis am fost implicata  intr-o mica  divergenta  intre colegi de clasa si am vazut ceva ce nu credeam ca este  posibil si anume  cum sa vi cu mamica la scoala la 17-18 ani in 2010? Cum? Si acum sunt  intr-o stare de soc de atunci. Nu gasesc o explicatie logica  pentru asta ...adica la 17-18 ani trebuie mamica sa iti rezolve divergentele cu o colega pentru ca tu nu stii sa dai raspunsuri?...Bine ca nu sti sa dai raspunsuri  dar  sa  faci  pe  mironosita  si pe victima  sti sa faci , te crezi Fecioara Maria din icoana??? Trezeste-te fata draga , suntem in 2010 nu in anul 12 i.e.n .
Nu stiu daca o sa citesti sau nu postul acesta dar te sfatuiesc daca esti asa sensibila pe cum pretinzi mai bine te inchizi in casa , sau intr-un balon(apropo era un film cu un tip pe care mama lui ca sa il protejeze la inchis intr-un balon) pentru  ca asa sa nu te mai poata atinge nici o picatura de apa ca sa te topesti , nici un cuvant ca sa te simti jignita...Mi-a venit o idee: poti construi un lac cu lacrimile tale , sunt sigura ca nu va seca niciodata la cat de jignita te simti cand cineva spune un cuvant...
    In concluzie si pentru sfarsit te sfatuiesc sa termini cu circul care nu valoreaza doi bani pentru ca s-ar putea sa iesi cam sifonata din lupta cu berbecii...>:)
     Afinutza draga daca vrei sa te barfesc pe la spate nici daca mori de ciuda nu o sa fac asta , totul o sa iti spun privindu-te fix in ochii aia care pe mine nu ma impresioneaza si degeaba astepti sa imi cer scuze pentru ca o  sa  mori sperand ca o sa fac asta...daca mi-ar pune cineva pistolul la tampla si ar zice daca nu iti ceri scuze o sa mori , prefer sa mor decat sa imi cer iertare de la tine ...ce dracu' te crezi la emisiunea aia de era acum cativa  ani ? Te crezi la iarta-ma?Degeaba consideri ca esti o floare intr-o super gradina in care asa din intamplare a crescut un spin si ca vei avea viata vesnica , si ca va veni Fat-frumos pe magarul alb , si ca vei merge in rai , astea toate sunt numai vise , si cu parere de rau iti spun ca imaginatia iti joaca feste pentru ca spinul ala te va intepa zilnic in coaste si te va cuprinde strangandu-te intr-o imbratisare din care nu o sa poti scapa si incet incet vei respira din ce in ce mai rar , si treptat inima nu iti va mai bate...In zilele noastre e mult mai bine sa fi un spin decat sa te crezi o alta floare , desi urati la inceput , spinii infloresc si devin ceva frumos dar de care nu te poti apropia iar celelalte flori cand acestia le cuprind pur si simplu mor....
    Am scris asta cu riscul de a deveni mult prea personal acest blog :)....smile life is beautiful:D

Zbor cu balonul

         Cazi , plangi , te simti neajutorat si totusi continui sa speri si cu forte nebanuite iti iei elan si te inalti spre cer , spre steaua ta si patrunzi in lumea ta , lume  in  care umbrele si intunericul nu au ce cauta....Zambesti , plangi de fericire , urli si ai vrea sa impartasesti ceea ce simti cu cei din jur insa ceva te opreste , acel ceva este rautatea  lumii , rautate ce nu te lasa sa iubesti cu toata fiinta ta si din toate incheieturile tale  , nu te lasa sa te  bucuri de pietrele pretioase care ti le ofera viata si  disperat dupa avere faci orice pentru a fura pietrele semenilor tai...
       Uita de complexe , de invidie si de dorinta de avutie pentru ca acestea sunt ca niste gauri in balonul ce te ajuta sa te inalti , sa cresti...
    Oarecum intr-o alta ordine de idei de ceva timp ma lovesc de un ocean de oameni complexati si  nu  vreau  sa scriu un post numai despre asta...fratilor ce dracu' aveti , nimeni nu e perfect ....din moment ce absolutul , perfectiunea , supremul nu a putut fi atins nu inteleg de ce va simtiti prost din cauza unor defecte pe care toti le avem...parerea  mea  e ca acest chin al unora de a demonstra ca nu sunt ceea ce par este ca o eticheta lipita pe frunte pe care scrie mare ,,sunt complexat'' si pe spate le scrie cu litere de 10 cm toate asa zisele defecte ale lor....SUNTEM UNICI , unicitate ce da farmecul fiecaruia....
     Atunci cand reusesti sa iti dai seama de frumusetea ta atat  exterioara cat si interioara si  uiti de dorinta de a fi ca si ceilalti primesti un plus de viteza in drumul tau spre realizare , in calatoria ta ...
     Iubeste , plange , zambeste , exteriorizeaza-te si nu in ultimul rand iubeste-te pe tine insuti si accepta-te asa cum esti!

Puzzle

        Sunt ore , nopti , zile , luni sunt doar momente intr-un manunchi de amintiri sau doar un vis intr-o noapte ploioasa insa in timp acestea devin piese din propriul puzzle , piese pe care atunci cand trebuie sa le asamblezi porti un adevarat razboi cu tentatiile, pierzi unele piese si pornesti cu pasi mici dar grei in cautarea lor...pe unele le gasesti insa pe altele le vezi dar nu le vei mai putea recupera vreodata....Dupa parerea mea puzzle-ul mai poate fi asemuita cu un cantec , o balada din valea plangerii , balada caruia din cauza lacrimilor sau a celor ce te inconjoara ori nu poti rosti sau uiti cate un cuvant...si mori , fara a termina ceea ce ai inceput , fara acoperi golurile lasate....Pentru ce? Pentru ce sa pui la suflet tot ceea ce ti se spune?Pentru ce sa alergi dupa piese pierdute cand intr-un final vei pierde totul....Pentru ce?....

lacrima , zambet , prieteni...

         Ma simt ciudat...o serie de neplaceri se lupta cu zambetul fortat de pe fata mea iar colturile gurii incep sa se lase in jos , oare au obosit???...Imi sprijin capul cu mainile si incerc sa imi adun gandurile si sa ma gandesc numai la lucruri frumoase poate functioneaza si ies din starea aceasta...functioneaza pe dracu' , capul imi pare din ce in ce mai greu si un inger deghizat in drac ma controleaza...respir adanc insa nimic nu se schimba...ma doare faptul ca nu sunt ca ceilalti ce acum cand eu stau singura si scriu sunt cu prietenii lor si nici macar cel mai indepartat gand al lor nu este unul trist...
       Ma scufund printre cearsafurile moi si proaspat spalate de pe acelasi pat care mi-e martor si partener atat in momente de bucurie cat si de tristete...
Vreau sa ies , sa plec , sa nu tin cont de timp dar cu cine sa fac asta...unde sunt prietenii???Unde?

Pietre pretioase...El..Colegul de banca...

        Daca  stai sa analizezi realtia ta fie si aceasta strict profesionala cu o persoana iti vei da seama ca sunt lucruri care le vorbesti si le faci chiar numai cu acea persoana....asa e relatia mea cu el , el fiind colegul meu de banca...numai cand sunt cu el il sun pe grizdurean cu numar necunoscut in timpul orelor , comentam comportamentul altor colegi si al profesorilor ...eu ii  pun toate genele care ii cad in stiloul meu si ii spun ca o sa imi fac gene false din ele deoarece genele  lui sunt cu mult mai lungi decat ale mele .Numai cu el imi fac lucrarea la comun iar cand nu stie nici unu dintre noi facem haz de necaz ...doar lui ii masez usor gatul in orele de franceza si religie in speranta ca o sa adoarma iar cand vreau eu sa dorm spatele lui este cea mai buna perna posibila...numai cu el am pus pariu pe un pachet de kent ca nu iau 8 la testul de la fizica si da din nefericire am pierdut pariul, numai pe el il lovesc si il injur cand sunt nervoasa si nu se supara...Imi amintesc cu drag cum anul trecut de scoala un coleg a spus ca ne declara sot si sotie insa in scurt timp noi doi ( George B.[eu] si Honey B.[Marius colegul meu]) am intocmit actul de divort pe care il redau in randurile urmatoare:

                                                ,,         Act de divort  
   Prin prezentele declaratii si prin prezentul act  Honey B si sotia sa George B sunt din punct de vedere legal
                                                        DIVORTATI!
                                                                                                            Semnatura:
                                                                                                              Honey B
                                                                                                              George B
    Subsemnata George B declar pe propria raspundere ca , convietuirea cu cetateanul Honey B este imposibila.
  
   Subsemnatul Honey B declar pe propria raspundere ca nu mai pot convietui cu cetateana George B din cauza ca nu da pethic(nu isi indeplineste datoriile de sotie).

Martori:
Vlaic Tudor Vlad


                                       Avocat : Tomos( cel care ne-a si casatorit)
                                        Procuror : Stanciu                                                                      ''

Cu siguranta aceste pietre scumpe nu le vom pierde niciodata din cutiuta de amintiri  si peste multi ani vom privi in urma cu drag si vom depana amintiri la telefon pana va lua foc firul sau vom sta la o cafea ...o cafea ...de fapt un litru de cafea pentru ca sunt prea multe amintiri....Poate de multe ori nu realizam ca aceste lucruri marunte sau aceste persoane sunt pietrele pretioase care ne fac mai bogati si care ne fac sa radiem de fericire...

             

Inca o zi...aiurea...

         Ma asez pe patul  ce scartaie desi e virgin , ma dispera faptul ca de fiecare data cand ma asez in el incepe sa vorbeasca , probabil ca vrea sa imi spuna ceva insa eu in primitivitatea mea nu il inteleg .Stiu ca am mai multe kg decat ar trebui si nu vreau  sa  il chinui dar nu am incotro , doar aici am inspiratie si nu pot sa dorm pe jos doar de dragul lui...

      Se anunta o saptamana foarte grea , nici nu vreau sa ma gandesc , o saptamana in care se vor schimba multe insa orice ar fi vreau sa imi pastrez capul pe umeri , sa nu ma las dusa de val de vorbele lui  si orice ar fi trebuie sa imi pastrez atitudinea rece si distanta chiar daca sufletul imi spune sa te imbratisez si sa iti spun ,,te iubesc''....te iubesc pe dracu'...de fapt nici nu stiu ce simt , dar  oricum nu te iubesc sau  cel  putin asta vreau sa cred....nu stiu...si acum sariti pe mine ca sacalii si ziceti-mi ca nu scriu bine si ca scriu ciudat sau mai stiu eu ce ...chiar nu imi pasa , m-am plictisit , ma lasa totul rece , daca nu va place nu trebuie sa cititi...doar nu e obligatoriu sa scri doar proza , poezie si povesti pentru copii , chiar nu va este rau cand vedeti atatea sabloane...nu vreau sa va ganditi ca fac aluzii la cineva  dar pur si simplu nu mai vreau sa respect regulile absurde , nu vreau sa mai iubesc , nu vreau sa te mai aud si sti ceva daca as putea as trage un glonte in cap fiecarei persoana care se supune regulilor si am ramane o lume de nonconformisti si am scapa de marionete ...asta sunteti marionete dirijate de niste prosti , de niste frustrati si de niste inadaptati....Sunt sigura ca multi o sa ziceti :  auzi-o si pe asta cat de superioara se crede ....pur si simplu nu imi pasa si nu mai vreau sa ma supar si sa ma necajesc din cauza parerii voastre ....nu imi pasa.....

Efemer...

    
       Bate vantul!!!Se anunta ploi...Cartile din biblioteca, pe care praful isi face somnul de frumusete se prabusesc in mijlocul camerei...Privindu-le zaresc o coperta multicolora pe care nu scrie nimic...la inceput ezit sa o ating insa in cateva clipe imi fac curaj si citesc fragmente din ea , ma pierd intr-o lume fantastica , petale de trandafir imi arata calea iar  licuricii mi-o lumineaza prin tunelul de lacrimi...fac slalom printre spinii si  dupa o calatorie dura ajung in rai sau cel putin un loc mirobolant unde vocea mea se aude pana la ingeri , in mine arde o flacara ce nu se va stinge niciodata , aici te gasesc pe tine , marea mea iubire  .Ma pierd in ochii tai de culoarea cafelei si ma scufund in bratele tale si tu la randul tau imi mirosi parul prea scurt pentru o fata si proaspat spalat , ma alinti cu buzele tale si te adancesti tot mai tare in labirintul ochilor mei verzi .Timpul se opreste fiindu-ne martor...Stranut din cauza prafului si totul se naruie...........Bun venit printre maracini!!!

Chiar merita???

      Oricat as incerca sa ma inchid in balonul cu pereti de zambete si optimism nu pot sa inchid ochii si sa nu observ nedreptatile din jur , nedreptati care exista pretutindeni dar pentru a ne da seama de gravitatea lor , acestea trebuie rostite.Este evident ca rostirea acestora este mult mai grea si mai dureroasa decat  tacerea...putem spune ca aceasta greutate  si  durere delimiteaza moralitatea si principiile de slabiciune...Uneori aceasta durere este data de faptul ca sti ca nu exista raspunsuri la intrebarile pe care ti le pui....
De ce punem suflet in tot ceea ce facem ???cand stim si suntem constienti de faptul ca vom fi raniti si se va mai forma o cicatrice pe sufletul mult prea plin de semne ale durerii pentru varsta adolescentei...
Ne agatam de relatii , de persoane , de o urma de speranta , de un fir de prietenie , de un colt de zambet , ne implicam sentimental in toate astea si undeva , candva , cineva iti va bea stropii de fericire ca si soarele fierbinte ce bea roua de pe iarba...si ramai insetat , dornic de iubire , ramai cu un amalgam de sentimente si de ganduri ce se imbulzesc si isi cauta un colt in mintea ta ....Incerci sa asamblezi piese din puzzle-uri diferite , fortezi nota si nu realizezi ca increderea dupa ce ai pierdut-o  greu o recastigi , gandesti in sabloane care nu mai au spatiu in zilele noastre, te joci cu chibritul aprins langa combustibilul prin care pasesti zilnic , combustibil ce abia asteapta o scanteie ca sa produca incendiul , incendiu stins de o tornada de lacrimi....si  toate astea pentru ce???
Pentru a suferi iar si iar...??? De ce sa pui suflet???...pentru a mai castiga inca o cicatrice???Oare merita???

Plumb fara greutate...

      
      Zambesc cu teama deoarece in urmatoarele clipe cineva poate  lua  buretele aruncat in coltul impaienjenit al camerei si il imbiba in venin si  imi sterge urma de fericire de pe fata prea palida ...Ma inchid in mine si imi leg sentimentele cu lanturi , acum cand incep sa vad razele soarelui nu vreau si nu pot sa concep ca o adiere rece sa mi le rapeasca ...Vreau ca in fiecare zi sa am in buzunarele prea stramte ale  pantalonilor sau in buzunarele mult prea mari ale uniformei o rezerva de zambete , o sursa inepuizabila si toate astea sa fie ca un scut impotriva bacteriilor  din  jur  care  vor  sa  te  atace:):D
        Mi-am propus sa nu mai fiu trista , sa ma gandesc numai la lucruri bune si sa agat soarele , luna si stelele cu lasoul care il credeam pierdut si sa sechestrez o parte din ele in camera mea , vreau sa pasesc numai pe praf de stele , sa tin luna de mana si sa  am  o  raza de soare in par , raza ce imi va lumina gandurile :D


  De ieri mintea mea repeta aceleasi cuvinte : CEEA CE SIMTI ESTE OGLINDA PERFECTA   A DEVENIRII TALE!!!!!

aiurea...

     Monotonie....decat sa ma pregatesc pentru maine mai bine scriu...Ce alchene , alcani si alte alea la chimie? Comedia la romana sau matricele la matematica...nu am chef azi...dar continuu sa scriu tot ce imi trece prin cap, chestii aiurea...poate unii ma critica pentru ca scriu aproape zilnic si pentru ca postarile mele nu sunt asa bune ca a lor insa nu imi pasa , sunt la inceput , fiecare incepe de undeva de jos , din primitivitatea primelor fraze ajungi incet , urcand treapta cu treapta pana la cer unde speri sa gasesti nemurirea.Problema este ca in drumul tau spre absolut ranesti multe persoane , impingi de pe scara oameni nevinovati care vor sa cunoasca satisfactia deplina ca si tine , dar nu asta conteaza deoarece nimeni nu iti vrea binele tu de ce sa ii  ajuti....
     Reclama la ciocolata  Milka...chiar ca ar fi buna acuma o cioco...
Stiu ca nu are sens dar nimic nu are sens...vreau sa zbor , sa ne imbracam amandoi in aceeasi pijama mult prea larga pentru unu singur si sa intram in transa , sa stam intinsi pe covor si nimeni si nimic sa nu ne deranjeze , vreau sa ne legam siretul meu de la piciorul stang cu siretul tau de la piciorul drept ca sa fim nedespartiti , vreau , vreau , vreau................sa mor!!!sau sa inghet!!!
        Si mai vreau sa nu mai existe monotonie si plictiseala.......

Unul are de toate , altul nu mai poate...

Ganduri...

        Nu iau creionul si o foaie ci deschid laptopu, cu teama incep sa scriu ...nu stiu ce scriu , nu gandesc cuvintele ci pur si simplu imi redactez sentimentele si trairile ...scriu apoi sterg , scriu din nou si rezultatul este acesta ...
       Ma simt singura...Singuratatea este rezultatul faptului ca refuz sa accept sa  fiu  calcata in picioare , refuz sa fiu nesincera doar pentru placerea celor din jur si nu accept sa fac lucruri care mi se impun si care nu au nici o logica....De ce sa ma las manipulata de o lume care  nu  vrea binele ?Ce este cu voi?De ce pe cei care nu se incadreaza in tiparele voastre stupide ii marginalizati?
      Sunt zile negre si trec greu si nimanui nui pasa daca plangi , razi , gandesti , te-ascunzi , vorbesti , alergi oricum ramai singur din cauza superficialitatii celor din jor , toti sunt prea preocupati de viata de zi cu zi si de problemele materiale ca sa se ocupe si de dorintele sufletului...

  

O alta zi...

   O noua zi, o alta amintire.Ma pierd cu privirea printre frunzele ingalbenite ale marului ce imi vegheaza geamul si stau asa , parca in transa , pana cand ma trezeste o lacrima fierbinte ce se prelinge pe obrazul meu rece.Tresar.Bun venit la realitate!O realitate in care multi incearca sa faca jocul , se copiaza si nu realizeaza cat de usor ii  citesti , si fara obstacole vezi dincolo de deghizarea lor...
      Din pacate traim intr-o lume in care banul iti sapa groapa si mandria are intaietate...suntem inconjurati de minti prea slabe si nevinovate care  sunt usor influentabile. Suntem obsedati de banii si putere , totul e un chin , un  fragment dintr-un film. Pur si simplu ni se par ireale conditiile de viata a celor cu care soarta din punct de vedere material nu a fost darnica: familii numeroase ce locuiesc intr-o singura camera si care cu 11 lei se hranesc toti...11 lei care alta persoana ii arde intr-o zi, ii fumeaza.Si se mai zice ca fiecare primeste ce merita...stau si ma gandesc , imi pun intrebari retorice de genu: Cu ce au gresit oamenii  aceia de  nu  au bani sa isi  cumpere o paine???

      Poate ca o sa ziceti ca nu stiu sa scriu despre altceva inafara de aceste probleme sociale dar nu e asa...Nu pot sa raman indiferenta cand vad cata nedreptate exista...Sunt sigura ca incet incet , daca punem mana de la mana vom reusi sa schimbam ceva...

Diferente sociale

      Cu durere in suflet constat diferentele sociale existente si zi de zi mi se intareste gandul ca nu apartin acestei lumii , ca nu gasesc sensul vietii.Poate am eu o problema si cum le place unora sa zica  poate  sunt  ,,nebuna''dar  probabil ca sunt nebuna pentru ca nu vreau sa fac parte din lumea lor de invidiosi , de rautaciosi , de  egoisti  ...
        Cum poti sa  afirmi ca suntem toti egali...cand si  cei  care stau  in  orasele mici ( saturi cu 2-3 blocuri) se  cred mult superiori celor din mediul rural...Ce aveti voi in plus???...aaaa......stiu...rautate , invidie , egoism , ipocrizie...
       Sa nu ne mai amagim cu replici gen ,,avem aceleasi  drepturi'' , ,,suntem egali din nastere''.Imi este sila cand le aud , muzicalitatea lor imi zgarie timpanele .Desi se crede ca totul se poate controla intr-o  zi  nu se va mai putea si se va produce o ruptura in pamant si toti cei rai vor fi inghititi si vor arde in magma precum pacatosii in flacarile iadului...este exagerata exprimarea mea insa numai asa ceea  ce am zis va avea efectul pe care  il doresc...
     Uniforma..ce cuvant stupid...prin obligarea elevului sa poarte aceasta  uniforma se incearca sa se ascunda diferentele sociale insa fara succes ...Ganditi-va!!!Poate putem schimba ceva!!!Niciodata nu e prea tarziu.

Am pierdut multe dar nu si speranta...

     Vreau sa plang dar nu mai am lacrimi , am plans prea mult ...vreau sa rad dar ceva nu ma lasa...vreau sa strig dar nu mai am voce si vreau sa zbor dar nu am aripi...
   Lacrimile , zambetul , vocea , aripile ...pe toate le-am pierdut pe soseaua vietii...pacat ca le-am pierdut prea devreme ...si nu pot explica ceea ce simt , e ca un cutit infipt in piept care nu ma lasa sa respir insa sper ca le voi regasi si drogata de dragoste si imbatata de bucurie o sa am o viata linistita nu ca ceea din prezent care e precum traficul din Bucuresti...
     Fara vlaga , de jumate moarta vad  in fata ochilor slide-uri cu amintiri din copilaria fericita si nu pot sa imi dau seama cand sa schimbat totul ,  totul mi se pare atat de departe insa in realitate e mult prea aproape...fara sa vreau imi trec prin fata ochilor amintirile nefericite din viata......sunt ca o tornada ce intalneste o fabrica de sticla....adica distruge totul.....
    Nu stiu de ce dar raman fara cuvinte , fara ganduri , fara nimic , ca si cum nu as mai apartine acestei lumii...Prinde-ma de mana , tine-ma strans si nu ma lasa sa pun capul pe perna din inchisoarea numita viata...!!!Am pierdut multe , am castigat putine , dar nu mi-am pierdut SPERANTA!!!!
  
    

Pagina de jurnal...

      Fumez din plictiseala ultima tigara din pachetul de Kent cumparat ieri , ma dor ochii  de  la  fumul din camera ...ce bine  ar  fi  daca m-ar  durea numai ochii , ceva se intampla si  nu  stiu ce ...
       Perdeaua de fum ma impiedica sa disting lucrurile din jur...astfel ceata din mintea mea se raspandeste si in jurul meu...as vrea ca toata aceasta nesiguranta , neincredere , neputinta sa dispara pentru  totdeauna si sa nu se mai repete istoria pe  care  vreau  sa  o  uit  si  anume simt ca scap de toate aceste , insa senzatia dureaza doar cateva zile si dupa acestea cum imi place  mie  sa  zic  mi  se rup aripile in  plin zbor si cad...de fiecare data cat mai jos si ma cuprinde tot mai tare confuzia...
      Saracu' Lupe...de fiecare data il terorizez cu gandurile mele sinistre ....si  el  plin de rabdare ma asculta , imi da  un sfat si incearca sa ma inveseleasca si incet , inarmat cu rabdare si  cu  o  strategie buna coase ranile lasate de altii...multumesc cata......si te iubesc ( ca pe un amic)........

Framantari...

        Cine sunt? Cine esti ? Oare ma mai iubesti?Oare  sunt doar povesti?Care este sensul vietii?......Desi razele soarelui imi mangaie chipui  iar geamul este deschis simt ca ma sufoc...respir incet , incerc sa imi pun ordine in ganduri , in sperante in vise...insa suspin si  ma trezesc la realitate...tot ce iubeam sa naruit si raman dezamagita si cu mii de intrebari fara raspuns.....NU MAI SUPORT...si totusi inca sper , mai exista inca o urma de speranta care  este  legata  de  mine cu un fir tesut de paianjenul ce imi tine companie.

        Multe discutii inutile , sfaturi puerile , ce stiti voi despre viata mea ??? 

        Intrebari fara raspuns...ganduri negre...si  o  multime de persoane care  spun si cred ca iti vreau binele si vreau sa te ajute , vor sa fie umarul pe care ai putea sa plangi insa nu fac nimic pentru tine...

       Confuzie , framantari , ganduri , aripi frante , dezamagiri , neputinta , inutilitate ........

        

Pentru El....

You say you love me every day
And then you always run away
I don't know what I need to do
To show you I am in love with you...

Iubire sau suferinta???

         Dragoste , iubire , te iubesc sunt cuvinte  frecvent intalnite in limbajul oamenilor.Dar ce este aceasta dragoste?Ce o declanseaza ?De ce ni se intampla?Daca ar exista raspuns ce usor  ar  fi ...
       Dupa parerea mea dragostea ADEVARATA este drogul sufletului,se spune ca dragostea adevarata  e  unica,e cea care te face sa privesti altfel lucrurile , sa ti se para totul mai frumos , mai usor , lumea mai buna , ai senzatia de extaz , te simti de parca ai avea lumea la picioare...Tinerii  spun  foarte usor ,,te iubesc” dar majoritatea confundam iubirea cu satisfacerea  unor dorinte...De multe ori aceea iubire care  misca muntii ajunge sa fie inteleasa gresit fapt ce determina afirmarea nebuniei umane de a spera la victorie in lupta cu sentimentele , atunci dragostea ca act de vointa devine obsesie ,ca act de amibitie  aceasta obsesie ne face sa credem  ca sentimentele ne sunt foarte mult amplificate , iluzie determinate de diminuarea tendintei celui/celei de langa noi ne a ne mai accepta….Scriind acestea  m-am gandit ca poate iubim o persoana din cauza ca vedem reflexia propriei persoane in ea , de acea incepem sa facem lucruri pe care in mod normal nu le-am face.
           Daca in toate lucrurile ar exista numai parti bune ar fi totul perfect,dar  in lumea noastra nimeni nu a putut atinge perfectiunea , nici macar acest sentiment care ne innobileaza  , dragostea, aceasta din urma implica inevitabil si suferinta , o suferinta surda  , un ecou in sufletul si mintea noastra care nu ne lasa sa mai gandim si sa mai facem altceva…Suferinta produsa de cele mai multe ori din cauza orgoliului  , a gandirii limitate si din cauza imaginatiei bolnave ce ne inunda si sufoca gandirea pozitiva...De ce spunem te iubesc daca nu suntem pregatiti sa facem compromisuri  si  sa  ACORDAM O A DOUA SANSA...


           Se spune ca vremea-I frumoasa atunci cand in suflet e soare
            Se spune ca ploaia –I mai rece atunci cand in suflet te doare
           Se spune ca vantul nu bate deloc cand iubesti
              Si stelele toate se misca sa sti ca imi lipsesti      
      

Diferente...

     Ploua!!! Simt fiori reci in tot corpul de cateva zile...acestia nu sunt cauzati de ruperea aripilor mele in plin zbor  ci de o imagine care ma urmareste zi si noapte ...sa va povestesc pe scurt : in excursie am luat cina impreuna. Persoanele care au  o  situatie financiara buna spuneau ca vor sa mearga la restaurantul din apropiere sa  manance.Fara sa spuna o vorba la masa , si fara sa  huleasca ( nu este cel mai potrivit cuvant dar nu gasesc altul acum) cei care au  o  situatie financiara mai putin buna s-au ridicat de la masa si  si-au facut  semnul cruci...
     Chiar  si  acum  cand  scriu  simt ceva ce nu pot descrie in cuvinte , ceva mai presus de capacitatea mea de a ma exprima....poate ca aceste trairi se datoreaza faptului ca am realizat cat de multe persoane isi bat joc de ceea ce au si  nu  stiu sa pretuiasca viata fara griji ce le-a fost oferita....si  totusi persoanele care  au  multe lipsuri materiale pretuiesc  si  multumesc pentru orice lucru oricat de neinsemnat  ar  fi , merg cu drag la scoala , invata foarte bine si se chinuie sa isi depaseasca conditia . Acei copii  au  probleme de adulti , duc o lupta care  le  apasa mult prea greu  pe  umerii  ce  abia  acum  se formeaza si totusi  nu  isi pierd speranta...
      Cei care  au  zilnic  in  buzunar zeci de lei  merg la scoala din obligatie , consuma bauturi scumpe in exces , si nu le pasa ca au cheltuit  sute  de  lei  intr-o  seara....am pus mult accentul pe bani  deoarece in jurul lor se invarte lumea .  Voi  cei  care  cititi ce scriu sa va ganditi ca o  familie saraca se intretine o  luna de zile din banii  pe  care  un  copil care are  totul pus pe tavita de langa pat ii  cheltuieste intr-o seara ...

      Banii  creaza doar  o iluzie de bogatie , de avere , iluzie ce nu ne lasa sa vedem adevarata parte a lucrurilor ... copii bogati sunt  saraci in sentimente , in trairi  , sunt atat de goi in interior , iar cei saraci au o bogatie interioara aparte , bogatie ce se datoreaza puritatii  sufletului lor...
       Cititorule mediteaza la ceea ce am scris , incearca sa ajuti  , crede in schimbare si ignora parerile din jur ................
      Uniforma scolara NU acopera diferentele sociale !!!!!


      Imi cer scuze pentru exprimarea mea primitiva.

Sfarsitul povestii...

     Si da ....am avut o presimtire corecta...ARIPILE S-AU RUPT...

ganduri de hartie

Excursie!!!Am mari asteptari de la aceasta excursie...sper sa nu raman cu un gust amar dupa  aceasta...

Continuarea povestii fara nume

Simt cum aripile se rup!!!

Poveste fara nume

     Octombrie!!!In gradina vietii mele adie usor vantul...simt o mireasma usoara...iubirea.Ce poate  fi  mai  frumos decat  sa  regasesti  un sentiment pierdut , despre care credeai ca niciodata nu va mai putea incolti in sufletul tau deoarece , acolo , era mult prea intuneric.Sa fie oare o raza care da viata sperantei??? sau doar inceputul primaverii in inima si mintea ta...Posibil sa fie aripile de care aveai nevoie pentru a putea zbura din infernul care il traiai zi de zi... Indiferent ce este , tu , muritorule ai grija ca sa nu ti se rupa aripile in zbor si sa nu te cuprinda iar flacarile iadului !!!
 

Iti multumesc!!!

                       Iti multumesc!!!
                       Pur si simplu iti multumesc!!!
       Azi mi-am dat seama ca intotdeauna sa privesti partea plina a paharului .....
       A.....inca ceva....multumesc pentru frumoasa zi petrecuta impreuna , pentru sfaturi , poze si pentru ca mereu mi-ai fost alaturi!!!
        Prea multi ma judeca desi nu au nici o legatura cu viata mea , dezamagita de cine nu ma asteptam merg mai departe de cei pe care ii  am  aproape si nu sunt multi dar in intunericul acesta sunt o raza de lumina , de speranta , sunt colacul de salvare!!!

                      Multumesc pentru tot!!!              

vis de copil

        Este o seara agitata...se aude un ecou surd , e plansetul unui copil .Prin geam se vad fulgerele ce brazdeaza cerul fara nici o retinere.Simt  demoni deghizati in ingeri cum coboara si imi intra in camera , ma inconjoara , ma coplesesc . Cutreieram lumea impreuna si realizez ca imi doresc sa merg cu ei , imi doresc sa mor deoarece in calatoria noastra prin univers mi sa confirmat inutilitatea mea in aceasta lume...cu siguranta nimeni nu imi va simti lipsa.Fiori reci circula prin coloana mea ca pe o autostrada ....si da cu toate astea imi doresc sa mor ...............................
      Si totul a fost doar un vis nevinovat a unui copil tembel....Insa oare am devenit de piatra? De ce nu ma inspaimanta visul acesta si ideea de moarte???

Ce mai vrei sa imi iei?

       Aminteste-ti ca sufletul nu simte doar ce ar trebui si il poti rani.... el urla tacut , disperat , dezamagit si cazut.E plin de sentimente pierdute-n noroi, nimeni nu-l aude , nu-l ajuta .Moare.
        Si tu cel care poti sa stingi durerea din ochii mei esti plin de venin........si ....si....si.............un infinit de si........te rog alunga tacerea si raceala din ochii tai si vino sa recuperam  timpul pierdut si sa incercam sa ne vindecam.......
         Inteleg si cuvintele nespuse , ma simt in plus , ma simt ranita si fara putere de a mai spera...mi-ai luat zambetul de pe buzele carnoase si rosii odinioara, ti-am oferit sufletul pe tava si tu l-ai omorat....CE MAI VREI SA IMI IEI???

...............

         Cu sufletul plin de noroi , cu ochii plini de pacate , vad suflete stinse incet , vad o lume schimbata usor la televizor....nu mai suport oameni de lut cu sufletul infim....

Gheata.....

       Imi e frig!!!Unde sunt persoanele care ar trebui sa imi incalzeasca sufletul si trupul???Noaptea se lasa usor peste pamant si se incheie inca o zi .....
       Zi de zi golul ce il simt se adanceste iar  cubul de gheata din piept se transforma usor intr-un iceberg....
      Ploua...ingerii plang alaturi de mine...totul se destrama si eu nu vad nici o cale ca sa impiedic aceasta avalansa ce ma urmareste , florile mereu se transforma in mii de petale , inima din mine simt cum moare si spun : MAI VARS O LACRIMA PENTRU PAMANT.....si sper sa fie ultima lacrima insa maine dezamagita de tot ce vad in jurul meu si dezamagita de cei apropiati mai adaug cateva picaturi in lacul de lacrimi ce incet  , zi de zi , s-a format........
       Imi e din ce in ce mai frig!!! Unde sunt cei care ar trebui sa aiba grija sa nu ma transform intr-un ghetar???UNDE???

Asa a inceput.....

    Poate ca sunt ganduri la inceput ........dar poate ca e dorinta si nevoia de a spune cuiva ceea ce simt intr-o lume in care cand te uiti in jur e mereu cu tine cineva si anume o pata neagra pe asfalt...doar umbra ta........