In orasul cu cerul de un mov intens , culoare data de albastrul cerului senin si de rosul sangelui , s-au produs o serie de crime , iluziile au fost injunghiate de realitate si totul devine un efort stupid....Traind in lumea fara vise si gandindu-ma la iluziile moarte o lacrima ajunge pe obraz fara a avea un ţel anume asa ca mai bine fac ce trebuie sa fac si realizez ca sunt captiva in acest joc fara scrupule care ma necajeste dandu-mi totusi o stare care imi place...si totusi care este explicatia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu