...EL...

            
           In ciuda faptului ca urasc Craciunul , anul acesta am primit cel mai frumos cadou posibil si anume am cunoscut o persoana minunata ...Acea persoana mi-a dat o pereche noua de aripi si alaturi de el imi doresc sa zbor spre al 9-lea cer. Tot el mi-a sters lacrimile proaspete de pe obrajii inghetati si mi-a suflat praf de stele peste ochi pentru a fi mai stralucitori si mai frumosi ca niciodata....El mi-a furat zambetul trist si i-a dat venin sa  bea pentru a nu se mai intoarce la mine niciodata , iar zilnic imi daruieste mii de zambete, unul mai frumos si mai din adancul sufletului decat celalalt...Raze de soare mi-a prins in parul prea scurt pentru a radia de fericire , iar langa bulgarele de gheata din piept a aprins un foc de tabara , foc ce devine zilnic tot mai puternic...
Poate ma grabesc cu aceste afirmatii insa e pentru prima data cand simt ceva special , cand imi vine sa urlu de fericire si sa opresc fiecare om de pe strada mult prea aglomerata pentru a-i povesti despre el, persoana care ma fascineaza , care ma face sa ma simt in siguranta si care imi face inima sa tresara de fiecare data cand imi spune cuvinte frumoase , cuvinte simple , dar care rostite de el capata o valoare inestimabila...
        Simt ca alaturi de tine am puterea sa reconstruiesc lumea din temeli...

Momente in amalgam....

           Craciun ...ce sec suna rostit de mine...Un lucru e sigur: nu imi place aceasta sarbatoare...macar anul acesta este primul in care singuratatea nu mai doare si nu mai doare ca cei ce ar trebui sa fie langa mine sunt prezenti doar fizic...Dar acum nu mai conteaza , e prea tarziu....
           Aseara , nu puteam sa dorm...privind cerul mi-a atras atentia o steluta...avea ceva special , avea o stralucire aparte...
           Totul e prea perfect ...astept sa se produca iminentul dezastru....e foarte interesant ca acest gand , acest dezastru nu ma sperie...oare sunt destul de puternica si de pregatita sa infrunt orice furtuna din viata???De unde atata putere???Care e scopul meu in viata???

             Lasa-ma sa cred ca nu sunt singura ce simte aceste lucruri si ca nu sunt singura care doreste a fie ceata pentru a nu putea fi vazuta si ploaie pentru a putea plange linistita....si da Craciunul acesta mi-a oferit ploaie iar asta ma bucura insa acum nu pot sa plang...ceva ma impiedica...oare tu???
             Orice s-ar intampla , voi tine capul drept si te voi privi in ochi si mereu o sa imi ridic aripile si o sa zbor spre necunoscut ....indiferent ce s-ar intampla nu o sa raman cazuta , fara putere....
             In razboiul cu viata castigatoare trebuie sa fiu EU...!!!

Maxim!!!

          Confuzie maxima ...nu stiu daca sa te iubesc sau sa te urasc ...

x(...

          Bad day...Imi tremura mainile din cauza nervilor , nu mai suport starea aceasta.Nu stiu ce ma enerveaza mai tare...urasc zilele in care confuzia si neputinta isi dau mana si se plimba prin mine...Ma asez in pat si nu pot sa ma linistesc , ma agit non-stop , cred ca si daca as sta in cap sufletul mi-ar fi tot in picioare si ma doare deoarece la fiecare pas calc pe el...Urasc persoanele care ma dezamagesc !!!
      Si totusi  sunt  suparata  sau  nervoasa pentru ca mi-a murit un iepuras:(

In alta ordine de idei , in aceste zile in care chiar si zapada proaspata de afara imi pare gri , stelele sunt prea sus , iar cei pe care ii iubesc sunt prea mici si cei pe care ii urasc sunt la fel de multi ca fulgi ce cad intr-o iarna...


                               X(...

de ce???

           Chiar nu pot sa inteleg de ce noi femeile suntem asa de complicate...Daca ni se pune pata pe ceva sau cineva luptam cu toate fortele si toate mijloacele sa obtinem acel lucru , iar cand il avem il aruncam intr-un  colt , uitam de el...
           De ce acum cand nu te mai vreau , cand nu te mai iubesc te am numai pentru mine???De ce? De ce atunci cand vroiam sa fi omul langa care ma trezesc dimineata dupa o noapte alba nu ai fost al meu???Ei bine , e prea tarziu pentru noi , acum degeaba ma vrei si ma ai  , pentru ca iti apartine doar trupul...sufletul e plecat intr-o calatorie lunga si nu se va mai intoarce de unde a plecat niciodata , adica  la tine...Mie imi  place sa spun ca e mai bine ca sa intamplat asa deoarece in viitor probabil o sa imi para rau daca era altfel...C'est la vie!!!

ganduri pe hartie...

             Urasc momentele in care mii de ganduri danseaza in capul meu , si nu ma pot concentra asupra unei singure idei...Imi e dor de zapada , imi e dor sa privesc pe geam fulgi mari si mici cum se joaca prin aer.Vreau sa ma ascund printre  fulgi, de privirea ta, care ma cauta atenta .Tu  nu  stii  dar privirea ta imi transmite fiori reci ca un bulgare de zapada ce se topeste pe pielea fierbinte , iar privirea mea calda dar confuza te zapaceste.Asa trec zile , luni , ani  ferindu-ne propriul corp de privirea celuilalt.Insa  nu  putem  fugi la nesfarsit de realitate , iar ochii tai vor putea vedea doar prin ochii mei  si  viceversa si corpurile noastre vor fi atat de diferite dar in ele va bate acelasi suflet...ce naiba , gata cu sentimentalismele ca nu asta ma caracterizeaza...cu siguranta  sufletul pereche este mai aproape de noi decat credem insa nu il vedem...

Vreau!!!

           Vreau sa uit sensul cuvantului ,,timp'' , sa ma asez pe covorul aproape nou si sa ma pierd in verdele intens al tavanului , sa imi fixez ochii intr-un punct mort iar gandul meu sa se plimbe prin lume pana o sa oboseasca...Vreau sa iti veghez somnul ,precum un inger ce te  imbratiseaza continuu , sa tresar la fiecare miscare a genelor tale si sa iau parte la visele tale si sa stau in  calea oricarei adieri ce vrea sa iti tulbure somnul iar aceasta scena sa dureze o eternitate ...Vreau sa ma deconectez de la realitate si numai o  bomba sa ma poata deranja din vis , vis in care actorii suntem noi doi , tu si eu , doi muritori cu aspiratii spre absolut, niste actori mult prea grabiti sa evolueze pentru multitudinea de lucruri ce trebuie stiute si asa in puritatea sufletului traim unul pentru celalalt , unul prin celalalt si amandoi traim ca doi visatori intr-o realitate mult prea cruda ...