Marioneta ...

      Gata!..nu mai vreau nici o secunda sa ma simt neputincioasa cand iti pui stapanirea peste sufletul , trupul si mintea mea...S-a terminat nu mai vreau sa fiu o papusa pe care o manevrezi cum vrei.Nu mai am nevoie de scanteia din ochii tai , o sa ma descurc si singura in intuneric. Si stii  de  ce toate acestea? Ei bine afli : tu imi frangi sforile in plin spectacol...De azi nu mai sunt marioneta ta iubire ...Si ce daca fara dragoste ai sufletul de gheata , este perfect atunci cand nu exista lacrima sa dezghete un suflet rece , macar acum decid eu pentru mine cu mintea analizand din toate punctele de vedere situatia si nu mai isi impun sentimentele punctul de vedere...Sforile s-au rupt si m-am eliberat din mainile tale iubire.Gata, nu mai sunt marioneta ta!Nu mai vreau sa traiesc in vise si sa ma hranesc cu iubire , m-am plictisit de scena aceasta , de cortina si de sala mare si goala care imi  da fiorii de fiecare data si nu in ultimul rand vreau sa arunc masca aceasta nenorocita in cusca leilor...sigur o sa ma inlocuiesti cu o rezerva si o sa imi fie dor de tot dar macar nu mai sunt marioneta ta...

Adio...dar raman cu tine

        Stii , poate nu e corect sau nu este bine dar nu mai am de gand sa lupt pentru tine si asta nu pentru ca nu as putea ci pentru simplu  fapt ca m-am plictisit sa astept o schimbare ...poate , atunci cand vei realiza acest lucru o sa fie prea tarziu si o sa fim mult prea departe unul de celalalt...Imi trag repede mana din mana ta si plec , plec , plec lansandu-te cu cealalata mana ocupata de ceva ce nu va fi al tau niciodata....Hai sa trecem peste , sa schimbam scenariul si fara nici o remuscare , cu zambetul larg pe buze iti spun iubitule nu-i nimic adio dar raman cu tine...

...

        Sentimentele florilor ne vor tine in brate si tinandu-ne de mana vom uita unul de celalalt, in timp ce albastrul care pluteste in aer o sa ne fure respiratia...Vom uita de lume , de timp , de spatiu si vom pluti printre nori uitand de trecut si de viata mizera de pe pamant

:|

        Doar zgomotul lacrimii ce strabate ochiul si prin coltul acestuia gaseste o porticica si se prelinge pe obraz strapunge tacerea noptii.Ce lacrima fierbinte!  Fiecare strop de apa sarata ucide un vis , o speranta , o certitudine...mai bine zis o parte din mine. Pe cat de repede apare lacrima in ochii mei asa si dispare deoarece degetele reci sterg orice urma iar mintea ca o masinarie stricata repeta neincetat ,, nu-i nimic , capul sus , esti o persoana puternica''

          S-a mai dus un ,,prieten'' , am mai sters niste urme si mi-am redemonstrat ca nici macar in umbra mea nu pot avea incredere...ce mai conteaza , capul sus , zambetul pe buze , spatele drept si totul face parte din trecut!!!

nu credeam...

            Doamne , nu credeam ca o sa zic asta vreodata , dar banii nu aduc fericirea.Stiu ca suna a cliseu dar nimeni nu crede pana  nu i se intampla...Poti avea toti banii din lume si toate masinile si orice lucru material daca sufletul iti este gol sau daca linistea noptii nu iti este tulburata de un cuvant frumos sau de un sarut primit pe neasteptate...Totii banii  din lume nu au puterea sa alunge miile de ganduri triste ce iti tin companie intr-o noapte...