verde aprins

                Inconjurata fizic de caiete de chimie si reactii care mi se par stupide mintea face o calatorie in timp si situatiile ce le retraiesc imi dau fiori , de la primele cuvinte invatate in doi la te iubesc-urile de pe urma si la dezbracarea de secrete , acum inteleg sensul momentelor de tacere care acum au in mintea mea o expresivitate surda. Ce usor s-au schimbat emotiile de la primul sarut in obisnuinta ce a pus stapanire pe noi in cateva luni...Si acum cand ne vedem in treacat , prinsi in inertia vietii , salutandu-ne de la distanta , aceleasi emotii de un verde aprins ce au prins contur acum multi ani isi fac simtita prezenta...Cu un gol in suflet atat de plin de chin si cu focul din privire alimentat de otrava iubirii si durerile unei mintii ce cauta neincetat raspunsuri care probabil nu i le v-a putea spune nimeni, schimb lacrimi aproape zilnic...Cel mai tare ma doare ca nu mi te-am putut scoate din suflet , din inima , din viata .Te urasc pentru ca nu vrei sa lasi loc unor noi sentimente de un verde aprins si te iubesc pentru ca esti parte din mine ..Orice s-ar intampla noi avem sireturile de la papuci legate pe viata , iar secretul ce il voi duce in mormant si iubirea imposibila ce ne-o purtam nu o sa permita sa ne indepartam....Suntem aproape dar in acelasi timp foarte departe....