cafeA?

            Imbatata de aburii cafelei mele cu rom stau si privesc la....nu stiu la ce ..., dar e ceva ce nu ma mai impresioneaza ca alta data...Supradoza de cofeina nu isi face simtita prezenta sau nu poate invinge starea de liniste , de monotonie.Ochii mari si verzi par doua abisuri in care iti este foarte usor sa te prabusesti in incercarea ta dea vedea ce se ascunde in spatele lor.Doar razele soarelui de primavara incearca din rasputeri sa patrunda in camera obscura , cu geamuri mari acoperite de perdele negre.Fereastra deschisa tine de mana adierea proaspata de primavara care , cu pasi timizi dar siguri patrunde in plamanii mei.Imi las corpul sa se scufunde in fotoliul de langa geam si... stau asa ore intregi , calatorind intr-o lume stranie , care nu o pot explica.Este o stare ciudata , ai impresia ca in acele cateva ore ai murit si nimic nu tulbura gandurile tale , nu auzi nimic iar ochii mari si verzi stau pierduti privind intr-un punct fix , punct ce nu il vezi...Dupa cateva ore simt ca imi lipseste ceva , aburii cafelei cu rom , dar nu ma deranjeaza intratat acest lucru incat sa ma ridic din locul meu , nici vorba...prinsa in mrejele acestei stari imi mai petrec asa cateva ore...Unii vor spune : ce plictisitor!!!...pur si simplu nu imi pasa , eu ador starea aceasta:)