Momente in amalgam....

           Craciun ...ce sec suna rostit de mine...Un lucru e sigur: nu imi place aceasta sarbatoare...macar anul acesta este primul in care singuratatea nu mai doare si nu mai doare ca cei ce ar trebui sa fie langa mine sunt prezenti doar fizic...Dar acum nu mai conteaza , e prea tarziu....
           Aseara , nu puteam sa dorm...privind cerul mi-a atras atentia o steluta...avea ceva special , avea o stralucire aparte...
           Totul e prea perfect ...astept sa se produca iminentul dezastru....e foarte interesant ca acest gand , acest dezastru nu ma sperie...oare sunt destul de puternica si de pregatita sa infrunt orice furtuna din viata???De unde atata putere???Care e scopul meu in viata???

             Lasa-ma sa cred ca nu sunt singura ce simte aceste lucruri si ca nu sunt singura care doreste a fie ceata pentru a nu putea fi vazuta si ploaie pentru a putea plange linistita....si da Craciunul acesta mi-a oferit ploaie iar asta ma bucura insa acum nu pot sa plang...ceva ma impiedica...oare tu???
             Orice s-ar intampla , voi tine capul drept si te voi privi in ochi si mereu o sa imi ridic aripile si o sa zbor spre necunoscut ....indiferent ce s-ar intampla nu o sa raman cazuta , fara putere....
             In razboiul cu viata castigatoare trebuie sa fiu EU...!!!