Vreau sa plang dar nu mai am lacrimi , am plans prea mult ...vreau sa rad dar ceva nu ma lasa...vreau sa strig dar nu mai am voce si vreau sa zbor dar nu am aripi...Lacrimile , zambetul , vocea , aripile ...pe toate le-am pierdut pe soseaua vietii...pacat ca le-am pierdut prea devreme ...si nu pot explica ceea ce simt , e ca un cutit infipt in piept care nu ma lasa sa respir insa sper ca le voi regasi si drogata de dragoste si imbatata de bucurie o sa am o viata linistita nu ca ceea din prezent care e precum traficul din Bucuresti...
Fara vlaga , de jumate moarta vad in fata ochilor slide-uri cu amintiri din copilaria fericita si nu pot sa imi dau seama cand sa schimbat totul , totul mi se pare atat de departe insa in realitate e mult prea aproape...fara sa vreau imi trec prin fata ochilor amintirile nefericite din viata......sunt ca o tornada ce intalneste o fabrica de sticla....adica distruge totul.....
Nu stiu de ce dar raman fara cuvinte , fara ganduri , fara nimic , ca si cum nu as mai apartine acestei lumii...Prinde-ma de mana , tine-ma strans si nu ma lasa sa pun capul pe perna din inchisoarea numita viata...!!!Am pierdut multe , am castigat putine , dar nu mi-am pierdut SPERANTA!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu