Este o seara agitata...se aude un ecou surd , e plansetul unui copil .Prin geam se vad fulgerele ce brazdeaza cerul fara nici o retinere.Simt demoni deghizati in ingeri cum coboara si imi intra in camera , ma inconjoara , ma coplesesc . Cutreieram lumea impreuna si realizez ca imi doresc sa merg cu ei , imi doresc sa mor deoarece in calatoria noastra prin univers mi sa confirmat inutilitatea mea in aceasta lume...cu siguranta nimeni nu imi va simti lipsa.Fiori reci circula prin coloana mea ca pe o autostrada ....si da cu toate astea imi doresc sa mor ...............................
Si totul a fost doar un vis nevinovat a unui copil tembel....Insa oare am devenit de piatra? De ce nu ma inspaimanta visul acesta si ideea de moarte???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu