Urasc momentele in care mii de ganduri danseaza in capul meu , si nu ma pot concentra asupra unei singure idei...Imi e dor de zapada , imi e dor sa privesc pe geam fulgi mari si mici cum se joaca prin aer.Vreau sa ma ascund printre fulgi, de privirea ta, care ma cauta atenta .Tu nu stii dar privirea ta imi transmite fiori reci ca un bulgare de zapada ce se topeste pe pielea fierbinte , iar privirea mea calda dar confuza te zapaceste.Asa trec zile , luni , ani ferindu-ne propriul corp de privirea celuilalt.Insa nu putem fugi la nesfarsit de realitate , iar ochii tai vor putea vedea doar prin ochii mei si viceversa si corpurile noastre vor fi atat de diferite dar in ele va bate acelasi suflet...ce naiba , gata cu sentimentalismele ca nu asta ma caracterizeaza...cu siguranta sufletul pereche este mai aproape de noi decat credem insa nu il vedem...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu