Cu ochi nici mari , nici mici , de un verde ametitor , ea , te priveste insistent...ochii ei nu exprima nimic , nici fericire , nici durere , nici rautate , nimic , astfel nu poti sa iti dai seama daca te iubeste sau daca te uraste...Ochii aceia verzi sunt ca si o cortina dupa care stau timide niste sentimente puerile , care abia asteapta sa intre pe scena...Uneori , din nerabdare , arunca o privire in sala de spectacol insa atunci cand vad multimea se retrag repede intr-un colt si te simti
esti prizonier in propriul corp , iar putinul acela ce il stiu ceilalti despre tine e doar o masca , e ceea ce tu vrei sa le arati , sa le transmiti , este scutul tau ce te protejeaza de ,,intemperi'' , de suferinta , de tradare
Prizonierul din tine este de fapt un suflet sensibil , ce varsa lacrimi pentru orice lovitura primeste ,fie si verbala , suflet ce incet incet se consuma , arde precum o tigara , traieste cu intensitate maxima orice moment al vietii...
Ochii aceia verzi sunt un mister pentru cei care nu stiu sa priveasca dincolo de aparente si harta unui labirint pentru cei ce observa o fisura intr-un bloc de gheata...
super tine-o tot asa
RăspundețiȘtergere