Dragul meu...

         Dragul meu , cu o parere de rau ironica te anunt ca pierzi teren...credeai ca poti juca murdar fara sa aflu sau fara sa imi dau seama.Ei bine nu te mai pune tu  cu instinctul feminin pentru ca ai numai de pierdut...chiar daca manipulatul si teatrul sunt viata ta de data asta incepi sa dai gres , cel putin cu mine pentru ca te cunosc si trebuie sa recunosti ca suntem la fel , identici cu viata , niste curve de oameni>:)...ramane de vazut care pe care inseala...Deocamdata este 2-1 pentru mine , sunt cu un pas inainte.Sti cum se zice , scopul scuza mijloacele , asa ca o femeie poate face pact si cu diavolul pentru a obtine ceea ce isi doreste...Pregateste-te , suntem doar la inceput...

:)

           Am cedat insistentelor , si ma simt chiar bine , ador sentimentul pe care ti-l ofera lucrurile interzise...

Zambet...

               Stau de multe minute in fata oglinzii si spre surprinderea mea zambesc fara motiv...Unghiile lungi si rosii , parul intins si buzele groase usor rujate completeaza imaginea din oglinda...aaa sa nu uitam de telefonul ce suna continuu...Poate ca rad de el pentru ca desi nu-i raspund insista...Oare de ce nu intelege ca s-a terminat escapada noastra si ca el face parte din trecut.

               Desi sunt singura ma simt chiar bine si ce e cel mai important ZAMBESC cu tot sufletul ...Imi era dor de clipa asta chiar daca incep sa ma doara muschii faciali...nu-i nimic , oricum totul este trecator...

lipsa...

            In sfarsit vremea este in tandem cu sufletele astea nebune ce ne inconjoara...totul este rece si lipsit de viata.Cu spatele lipit de peretele casei privesc in gol , nu am nici un gand , nici un sentiment , nici o remuscare sau regret...lipsesc de la confruntarea cu viata , am telefonul inchis de nu mai stiu cate zile si totusi am o stare de bine , de liniste ...doar cate o masina tulbura coregrafia stropilor de ploaie ...nici macar amintirile nu indraznesc sa imi tulbure starea...Cand m-am pierdut pe drum? Unde am ramas? Unde imi este zambetul si inocenta? Unde esti tu suflet pierdut prin cine stie ce asternuturi?

. si de la inceput

         Iar suna telefonul , cu o usoara strangere de inima ma uit sa vad cine este...asa cum ma asteptam este el, si nu ma suna sa vada daca ma simt bine ci sa imi spuna ca ne vedem in doua ore...De  data  asta  nu o sa mai fie la fel pentru ca dupa o noapte alba petrecuta alaturi de pachetul de kent mi-am dat seama ce vreau cu adevarat , si vreau sa schimb ceva , sa renunt la trecut pentru a putea avea un viitor...Si cred in sansa mea de a avea un viitor stralucit , normal fara el. Nu imi pare rau ca am spus nu , e mai bine asa...Incerc sa imi explic de ce am spus nu .Sigur maturizarea e de vina...zi de zi imi descopar noi instincte si noi idei pe care  nu  credeam ca le voi avea..

      Dragul meu noi nu mai suntem pe acelasi drum si tind sa cred ca niciodata nu am fost , am avut poteci paralele pe care incercam sa le unim si nu se poate , nu mai pot trai asa... nu plec pentru ca m-am plictisit ci pur si simplu pentru noi nu exista loc unul langa celalalt . Nu am de gand sa ma plafonez intr-o relatie de parca am avea 60 de ani , vreau sa tintesc tot mai sus si pe tine sa te pastrez doar in valiza cu amintiri unitata pe o bancheta de masina...spectacolul s-a terminat !!!

Ucigasilor!!!

            Esti o ucigasa , iar tu complice la tot...Viata si timp ,  voi doi impreuna ati ucis orice urma de speranta , orice zambet ce se chinuia sa apara si mai presus de toate ati decapitat sufletul de copil ce il tineam cu dintii sa nu plece de la mine...Ucigasilor!!!
          Si desenez cu creionul dermatograf un zambet chinuit in timp ce mai pansez cate o rana si mai pun o picatura de venin si de indiferenta in paharul de votka si lacrimi...Atat mi-a ramas : indiferenta , zambetul fortat , iubitii unor tipe si paharul acela in care lacrimile nu prea isi mai gasesc locul...
           Hey voi doi sunteti multumiti de rezultat: un robot cu corp de om , care nu stie sa iubeasca numai sa faca rau , care nu stie sa se bucure de lucrurile mici care conteaza ci doar de bani si carduri si masini....Un mecanism in corpul unui om care niciodata nu spune ce simte ci doar ce ii  dicteaza mintea...Si totusi trag aer in piept si imi spun ca sunt mandra de mine si de ceea ce sunt si ce este cel mai important nu am regrete!!!Nu regret ca am facut ceea ce trebuie nu ceea ce simt si nu regret ca am facut multi oameni sa sufere...si  ce  daca? si eu sufar si pe mine ma doare  si  lor niciodata nu le-a pasa asa ca ...adios nu am nervi de texte gen ,,cum ai putut sa faci asta , cum poti sa te culci cu iubitul prietenei tale si pe ea sa o minti...''...Si sa nu uitam de celebrul ,,roata se intoarce''...ghinion acum este in pozitia favorabila mie ...Decat sa fi proasta care sufera pentru orice mai bine sa fi nesimtita care zambeste cu ironie...Viata si timp , ucigasilor va urasc pentru ca nu m-ati lasat sa mai copilaresc si sa ma bucur de aparentii fluturi din stomac dar va iubesc pentru sticlele de indiferenta care  mi le-ati facut cadou...

Absenta...

           Si oftez sprijinindu-mi capul prea greu intr-o mana...ce naiba se intampla de sunt asa absenta ....Chiulesc de la intalnirile cu viata ...de ce? de frica , de teama sau din monotonie , mii de raspunsuri nepotrivite si tot asa zi de zi trece viata , timpul ,totul pe langa mine si pur si simplu nu reusesc sa ma agat de ceva...Unde  am gresit? Ce piesa nu se potriveste? Oare sunt eu o piesa pierduta dintr-un alt puzzle?